lustruire definitie

credit rapid online ifn

lustruíre s. f., g.-d. art. lustruírii; pl. lustruíri substantiv femininlustruire

LUSTRUÍRE, lustruiri, s. f. Acțiunea de a (se) lustrui; lustruială. ♦ Spec. Operație de prelucrare fină, cu ajutorul unor abrazivi, a suprafeței unor corpuri metalice sau nemetalice, pentru a-i da un aspect lucios în vederea înfrumusețării, măririi rezistenței la coroziune și a îmbunătățirii ei. – V. lustrui. substantiv femininlustruire

credit rapid online ifn

lustruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lustruiésc, imperf. 3 sg. lustruiá; conj. prez. 3 să lustruiáscă verb tranzitivlustrui

lustruì v. a da lustru, a polei. verb tranzitivlustruì

LUSTRUÍ, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru1 (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafața unui obiect. ◊ Mașină de lustruit = mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. Piatră de lustruit = piatră de fildeș, de agat sau de onix, de forma unei lopățele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care servește la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărți și la reviste. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) găti, a (se) ferchezui; p. ext. a (se) pune într-o lumină favorabilă; a (se) lăuda. – Lustru1 + suf. -ui. verb tranzitivlustrui

lustruĭésc v. tr. (d. lustru). Daŭ lustru: a lustrui ghetele (dacă e cu vax, se poate zice a văxui), parchetu. verb tranzitivlustruĭesc

fabrica de tuns ouă / de împins vagoane și lustruit tampoane expr. (glum.) loc inexistent; nicăieri. verb tranzitivfabricadetunsouă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluilustruire

lustruire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lustruire lustruirea
plural lustruiri lustruirile
genitiv-dativ singular lustruiri lustruirii
plural lustruiri lustruirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z