Alege sensul dorit: lustru - substantiv masculin lustru - substantiv neutru

lustru definitie

LÚSTRU s.m. 1. (Ant.) Sacrificiu expiator, care se făcea la Roma o dată la cinci ani. 2. Perioadă de timp de cinci ani. [< lat. lustrum, cf. fr. lustre, it. lustro]. substantiv masculin lustru

lústru1 (interval de timp) s. m., art. lústrul; pl. lústri, art. lústrii substantiv masculin lustru

!lústru2 (strălucire) s. n., art. lústrul substantiv masculin lustru

lustru m. period de 5 ani (la vechii Romani): opt lustri de domnire AL. substantiv masculin lustru

LÚSTRU2, lustri, s. m. Interval de cinci ani. – Din fr. lustre, lat. lustrum. substantiv masculin lustru

LÚSTRĂ s.f. Lampă ornamentală cu mai multe brațe, care se atârnă de tavan. [Var. lustru s.n. / < fr. lustre]. substantiv neutru lustră

LÚSTRU s.n. v. lustră. substantiv neutru lustru

lústru s. n. – Strălucire, luciu. – Mr. lustru. It. lustro, parțial prin tc. lustro „cremă de ghete”, cf. ngr. λοῦστρο „strălucire”. Der. în lat. lustrum (Pușcariu 1004) nu este posibilă. – Der. lustragiu, s. m. (cel ce curăță pantofii), din tc. lustraci; lustragerie, s. f. (loc unde se lustruiește încălțămintea); lustrui, vb. (a da pantofii cu cremă; a curăța, a da luciu); lustruială, s. f. (acțiunea de a lustrui); lustrină, s. f. (țesătură lucioasă), din fr. lustrine. substantiv neutru lustru

1) lústru n., pl. urĭ (it. lustro, d. lustrare, a lustrui; ngr. lûstron, turc. lustro). Strălucire, luciŭ; pelea numită „lac” are lustru. Fig. Splendoare. A da lustru, a lustrui, (fig.) a da strălucire: Această faptă dă și maĭ mare lustru gloriiĭ luĭ. Sărăcie cu lustru (iron.), mare sărăcie, sărăcie lucie. substantiv neutru lustru

2) lústru n., pl. urĭ (lat. lustrum). Spațiu de cincĭ anĭ la Romanĭ. substantiv neutru lustru

lustru n. 1. luciu natural sau artificial; 2. fig. strălucire ce dă frumusețea, meritul: această izbândă aduce un nou lustru gloriei sale. [Lat. LUSTRUM]. substantiv neutru lustru

LÚSTRU1 s. n. Strălucire naturală sau obținută prin procedee artificiale a suprafeței unui obiect; luciu. ◊ Expr. Sărăcie cu lustru = sărăcie mare, sărăcie lucie. ♦ Aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe etc. din cauza uzării. ♦ Luciu imprimat fețelor obiectelor de încălțăminte printr-o prelucrare corespunzătoare. ♦ Fig. (Peior.) Spoială, strălucire aparentă; superficialitate. – Din fr. lustre, it. lustro. substantiv neutru lustru

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului lustru

lustru   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lustru lustrul
plural lustri lustrii
genitiv-dativ singular lustru lustrului
plural lustri lustrilor
lustru   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lustru lustrul
plural lustri lustrii
genitiv-dativ singular lustru lustrului
plural lustri lustrilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z