LÚPĂ s.f. 1. Instrument optic format dintr-o lentilă convergentă, folosit la examinarea obiectelor foarte mici. 2. (Metal.) Lentilă (2). 3. Umflătură apărută sub piele. ♦ Excrescență lemnoasă care apare pe trunchiul sau pe crengile arborilor. [< fr. loupe]. substantiv femininlupă
*lúpă f., pl. e (fr. loupe). Lentilă biconvexă întrebuințată la citit, la examinat documentele și alte lucrurĭ (stofe, insecte ș. a.). substantiv femininlupă
lúpă, (lupie), adj. – (Ref. la oi) Cenușie (Georgeoni 1936). – Din lup + -ă. substantiv femininlupă
lúpă s. f., g.-d. art. lúpei; pl. lúpe substantiv femininlupă
lupă f. 1. crescătură lemnoasă ce răsare pe unii arbori; 2. lentilă biconvexă prin care obiectele se văd mărindu-se. substantiv femininlupă
LÚPĂ, lupe, s. f. 1. Instrument optic alcătuit dintr-o lentilă convergentă sau dintr-un ansamblu convergent de lentile care, fiind așezate în fața unui obiect, dau o imagine mărită a acestuia. 2. (Siderurgie) Bucată de oțel buretos amestecat cu zgură, obținută prin anumite procedee metalurgice. – Din fr. loupe. substantiv femininlupă
LUPÉI, lupei, s. m. Câine născut din încrucișarea unui câine cu un lup. – Din lup + suf. -ei. substantiv masculinlupei
lupéĭ m., pl. tot așa. Puĭ de lup mic (pe cînd lupan e adult). V. vătuĭ și coteĭ. substantiv masculinlupeĭ
lupei substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | lupei | lupeiul |
plural | lupei | lupeii | |
genitiv-dativ | singular | lupei | lupeiului |
plural | lupei | lupeilor |