reduceri si promotii 2018
Definitie lup - ce inseamna lup - Dex Online

lup definitie

lup (lúpi), s. m. – Animal sălbatic asemănător cu un cîine (Canis lupus). – Mr., megl., istr. lup. Lat. lŭpus (Pușcariu 1001; Candrea-Dens., 1028; REW 5173), cf. it. (lupo), sicil. lupu, prov. lop, fr. loup, cat. llob, sp., port. lobo.Der. lupan, adj. (roșcat); lupan, s. m. (lupușor; nume de animale domestice cu părul roșcat); lupesc, adj. (de lup); lupește, adv. (ca lupii); lupărie, s. f. (loc plin cu lupi); lupei, s. m. (lup mic); lupoaică, s. f. (femela lupului); lupoaie (var. lupariță), s. f. (plantă, Orobanche ramosa). Lupare, pe care Bogrea, Dacor., IV, 830, îl derivă dintr-un lat. *lupalis, pare un cuvînt suspect. substantiv masculin lup

lup m. (lat. lŭpus, lup, vgr. lýkos, scr. vrĭka-s, vsl. vlŭkŭ, got. vulf-s, germ. wolf; [it. lupo], sic. lupu, pv. lop, fr. loup, cat. llob, sp. pg. lobo). Un animal sălbatic care seamănă foarte mult cu cînele [!] (numaĭ că e maĭ mare) și care atacă maĭ ales turmele de oĭ. Blană de lup: manta blănită cu lup. Un bir plătit cu blănĭ de lup (?): scutește de iliș, sulgiŭ, unt și lup (Xen. 3, 193). Lupu vrăbiilor, sfrancĭoc. Lup de mare (fr. loup de mer), 1. un fel de focă, 2. marinar bătrîn. A mînca ca lupu, a mînca cu mare lăcomie. A urla cu lupiĭ, a te afla într´o societate de răĭ și a face de nevoĭe ca eĭ. A scăpa ca din gura lupuluĭ, a scăpa dintr´un mare pericul. A trăi ca lupu´n pădure, a trăi la largu tăŭ, fericit, Prov. Lupu păru-șĭ schimbă, da năravu ba. V. nărav. substantiv masculin lup

lup, -i, s.m. – 1. Mamifer carnivor (Canis lupus). Lupi, poreclă pentru locuitorii din Șugatag: „pentru ce-s mai apucători, mai pribegi” (Papahagi 1925). Poreclă pentru locuitorii din Blidari (T.B. Dăncuș). Lupuțu, poreclă în Borșa (ALR 1969). Lupuc, poreclă în Lăpuș (Birdaș 1994). 2. Menghina tâmplarului (ALR 1956: 543; Chioar). – Lat. lupus. substantiv masculin lup

lup s. m., pl. lupi, art. lúpii substantiv masculin lup

lup m. 1. cuadruped sălbatic și carnivor din genul câinelui; lupul vrăbiilor, sfrancioc; 2. blană de lup; 3. fig. om crud. [Lat. LUPUS]. substantiv masculin lup

LUP, lupi, s. m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor, cu corpul de circa 150 cm lungime, acoperit cu blană sură, cu gâtul gros, cu capul mare, cu botul și urechile ascuțite și cu coada stufoasă (Canis lupus).Expr. Lup îmbrăcat în piele de oaie sau lup în pielea oii, se spune despre un om șiret, rău și prefăcut. A intrat lupu-n coșar = păzește-te de hoț. Vorbești de lup și lupul la ușă = vorbești despre cineva și acesta tocmai sosește. A da oile în paza lupului = a lăsa pe cineva la discreția dușmanilor, a hoților. A avea urechi de lup = a auzi bine. A închide lupul în stână = a-și aduce singur dușmani în casă sau în preajmă. A trăi ca lupul în pădure = a trăi la largul său. A înghiți (sau a mânca) ca (sau câf) lupul = a înghiți sau a mânca mult și cu lăcomie. A se duce (ca) pe gura lupului = a dispărea cu repeziciune. A se arunca în gura lupului = a se expune primejdiilor. A scăpa (ca) din gura lupului = a (se) salva dintr-o situație foarte grea. A scoate (sau a trage) ca din gura lupului = a salva un lucru aproape pierdut. Foame de lup = foame mare. ♦ Fig. Om hrăpăreț și crud. 2. Compuse: lupul-bălții = (Iht.) știucă; lup-de-mare = a) numele unei specii de focă; fig. marinar experimentat, încercat; b) specie de pasăre acvatică de mărimea unui uliu, de culoare brun-întunecat, cu partea ventrală albă în timpul iernii, care cuibărește în ținuturile nordice (Stercorariuspomarinus);(Iht.) lavrac; d) pește teleostean marin lung de circa 1 m, cu dinți puternici (Anarchichas lupus); lupul-vrăbiilor = pasăre cu spinarea cenușie, cu aripile și cu coada de culoare neagră; sfrâncioc (Lanius excubitor); lupid-albinelor = gândăcel carnivor, frumos colorat cu negru, negru-albăstmi și roșu, care trăiește pe flori (Trichodes apiarius). 3. Buștean susținut de o capră deasupra jilipului, folosit ca frână pentru reducerea vitezei lemnelor. 4. (Text.; în sintagmele) Lup amestecător = mașină de destrămat și de amestecat materia primă, care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia. Lup bătător = mașină de lucru folosită în filaturile de bumbac, care execută destrămarea și curățarea de impurități a bumbacului desfoiat în prealabil. Lup destrămător = mașină de lucru folosită în filaturile de lână și de vigonia pentru destrămarea firelor și a țesăturilor, în vederea recuperării fibrelor și a reintroducerii lor în amestec. – Lat. lupus. substantiv masculin lup

lupii! interj. (adol., glum.) uite / trece o fată frumoasă! substantiv masculin lupii

!pipérul-lúpului (plantă) s. m. art. substantiv masculin piperul

cấine-lúp s. m., art. cấinele-lúp (dar: câinele său lup); pl. câini-lúpi, art. cấinii-lúpi substantiv masculin câinelup

gură de lup expr. (intl.) instrument metalic pentru forțarea ușilor sau a portierelor. substantiv masculin gurădelup

!lup de máre (marinar) s. m. + prep. + s. f. substantiv masculin lupdemare

lup moralist expr. (livr.) persoană care critică la alții defectele pe care el însuși le are. substantiv masculin lupmoralist

!lup-de-máre (focă) s. m., pl. lupi-de-máre substantiv masculin lup-de-mare

!gúră-de-lúp1 (defect) s. f., g.-d. art. gúrii-de-lúp substantiv masculin gură-de-lup

gúră-de-lúp2 (ochi de parâmă, unealtă) s. f., g.-d. art. gúrii-de-lúp; pl. gúri-de-lúp substantiv masculin gură-de-lup

bárba-lúpului (plantă) s. f. art., g.-d. art. bắrbii-lúpului substantiv masculin barbalupului

!lúpul-bắlții (pește) s. m. art. substantiv masculin lupul-bălții

!gúra-lúpului (plantă) s. f. art., g.-d. art. gúrii-lúpului substantiv masculin gura-lupului

a mânca ca un lup / ca un spart / de parcă ar fi spart expr. a mânca cu poftă, cu lăcomie, mestecând și înghițind rapid. substantiv masculin amâncacaunlup

!túrta-lúpului (sămânță) (pop.) s. f. art., g.-d. art. túrtei-lúpului substantiv masculin turta-lupului

!mắrul-lúpului (plantă) s. m. art. substantiv masculin mărul-lupului

flămând ca un lup expr. a fi foarte flămând. substantiv masculin flămândcaunlup

!lúpul-albínelor (insectă) s. m. art. substantiv masculin lupul-albinelor

!lúpul-vrắbiilor (pasăre) (-bi-i-) s. m. art. substantiv masculin lupul-vrăbiilor

a pune lupul paznic / păstor la oi expr. (pop.) a lăsa ceva sau pe cineva în grija celui ce-i poate face rău. substantiv masculin apunelupulpaznic

!spinárea-lúpului (plantă) s. f. art., g.-d. art. spinắrii-lúpului substantiv masculin spinarea-lupului

!scânteiúța-lúpului (plantă) s. f. art., g.-d. art. scânte­iúței-lúpului substantiv masculin scânteiuța-lupului

a intra în gura lupului expr. a avea de înfruntat o posibilă primejdie. substantiv masculin aintraînguralupului

lup îmbrăcat în piele de oaie expr. om șiret / rău / ipocrit. substantiv masculin lupîmbrăcatînpieledeoaie

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului lup

lup   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lup lupul
plural lupi lupii
genitiv-dativ singular lup lupului
plural lupi lupilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z