lungime definitie

lungíme f. (d. lung). Calitatea de a fi lung: lungimea uneĭ strade [!], uneĭ călătoriĭ, unuĭ discurs. O lungime de cal, atîta cît e de lung calu: a întrece un călăreț cu doŭă lungimĭ de cal. În lungime, în lung: doĭ metri în lungime; de-a lungu: așează-le în lungime. substantiv femininlungime

lungíme s. f., g.-d. art. lungímii; pl. lungími; simb. L substantiv femininlungime

lungime f. 1. întinderea unui obiect dela o extermitate la alta: lungimea bățului; fig. lungimea cărții; 2. timp îndelungat: lungimea negoțierilor politice; 3. fig. supraabundanță: monologul tragediei e de o lungime nesuferită; 4. extensiunea cea mai mare a unei suprafețe: măsuri de lungime. substantiv femininlungime

LUNGÍME, lungimi, s. f. 1. Mărime fizică fundamentală care exprimă întinderea spațială a corpurilor sau fenomenelor; distanța dintre două puncte; dimensiunea cea mai mare a unui corp sau a unei suprafețe plane dreptunghiulare. ◊ Lungime de undă = distanță care separă într-o undă două puncte succesive aflate în aceeași fază de oscilație; spațiul parcurs de undă timp de o perioadă. 2. Timp cât durează ceva; interval mare de timp; durată. 3. (Inform.; în sintagma) Lungimea cuvântului = numărul de biți care compun un cuvânt. – Lung + suf. -ime. substantiv femininlungime