lúnec, -ătúră, -ós, -úș, V. alunec, -ătură, -os, -uș. adjectivlunec
lunecos a. care lunecă sau face să lunece. adjectivlunecos
LUNECÓS, -OÁSĂ, lunecoși, -oase, adj. 1. Pe care se lunecă ușor; neted, lustruit. ♦ Care lunecă ușor. 2. Fig. (Rar) Nestatornic. – Luneca + suf. -os. adjectivlunecos
lunecos adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | lunecos | lunecosul | lunecoasă | lunecoasa |
plural | lunecoși | lunecoșii | lunecoase | lunecoasele | |
genitiv-dativ | singular | lunecos | lunecosului | lunecoase | lunecoasei |
plural | lunecoși | lunecoșilor | lunecoase | lunecoaselor |