luneca definitie

lúnec, -ătúră, -ós, -úș, V. alunec, -ătură, -os, -uș. verb lunec

lunecá (lúnec, lunecát), vb.1. A curge, a glisa. – 2. A se scurge, a scăpa. – 3. A greși. – Var. aluneca (cu der.). Mr. alunic, arunic, megl. lurec, luricari. Lat. lūbrĭcāre (Philippide, Principii, 98; Pușcariu 997; Candrea-Dens., 1021; Pascu, I, 38; REW 5132); dar această ipoteză nu este sigură, deoarece nu s-a dat o explicație suficientă prezenței lui n. Ipoteza lui Meyer, Alb. St., IV, 36 (lat. *lūnĭcāre, de la lūna) nu apare mai convingătoare. – Der. lunecătură, s. f. (alunecare, derapare); alunecătoare, s. f. (piesă culisantă la tun); lunecos, adj. (care alunecă); lunecuș, s. n. (ghețuș). verb luneca

alúnec (sud), lúnec (nord) și lúrec (vechĭ), a v. intr. (lat. lúbrico, -áre, a face să fie alunecos, lubric). Sînt alunecos: gheața asta alunecă bine Merg fără pedecă [!] pe un loc alunecos: sania aluneca bine pe zăpadă, bucatele pe gît. Îmĭ perd [!] echilibru (și cad orĭ nu): caiĭ alunecă pe gheață. Mă strecor pintre [!] ceva: baniĭ mĭ-aŭ alunecat pintre [!] degete. Fig. Cad, greșesc, comit un delict: acest om n' a alunecat nicĭ-odată. verb alunec

lunecá (a ~) vb., ind. prez. 3 lúnecă verb luneca

lunecà v. 1. a fi luciu: gheața lunecă foarte; 2. a merge fără piedică: bucatele luneca pe gât; 3. a-și pierde echilibrul, mergând pe ceva luciu: a lunecat pe gheață; fig. a luneca în păcat; 4. a se strecura: mi-a lunecat printre degete. [Cf. lat. LUBRICARE]. verb lunecà

LUNECÁ, lúnec, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde echilibru] călcând pe o suprafață lucioasă; a aluneca; p. ext. a cădea. 2. Intranz. A se mișca, a se deplasa cu ușurință, lin, fără zgomot; a se strecura ușor. ♦ (Despre păsări) A zbura lin, cu ușurință. ♦ (Despre mâncăruri sau băuturi) A se deplasa ușor pe gât; a se înghiți ușor, a aluneca. 3. Refl. Fig. (înv.) A se lăsa ispitit, a se amăgi, a se înșela; a greși. – Lat. lubricare. verb luneca

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului luneca

luneca   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) luneca lunecare lunecat lunecând singular plural
lunecând lunecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) lunec (să) lunec lunecam lunecai lunecasem
a II-a (tu) luneci (să) luneci lunecai lunecași lunecaseși
a III-a (el, ea) lunecă (să) lunecai luneca lunecă lunecase
plural I (noi) lunecăm (să) lunecăm lunecam lunecarăm lunecaserăm
a II-a (voi) lunecați (să) lunecați lunecați lunecarăți lunecaserăți
a III-a (ei, ele) lunecă (să) lunece lunecau luneca lunecaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z