luminat definitie

luminát, -ă adj. Plin de lumină, iluminat: cameră luminată. Fig. Vesel, fericit (în opoz. cu posomorît, întunecat): o față luminată. Ilustru (titlu dat odinioară suveranilor): luminate împărate! Săptămîna luminată, aceĭa în care e Paștele. Adv. Cu strălucire, cu splendoare: l-a primit foarte luminat (Șincaĭ). adjectiv luminat

luminát n., pl. urĭ. Iluminat, acțiunea de a lumina: luminatu stradelor [!]. adjectiv luminat

luminát s. n. adjectiv luminat

luminat a. 1. cu lumină: casa era luminată; săptămâna luminată: cea dintre Dumineca Paștelor și a St-lui Toma; 2. clar: cu ochii luminați; 3. fig. deșteptat prin învățătură și experiență: spirit luminat, public luminat; 4. ilustru (ca titlu dat persoanelor suverane): luminate împărate! 5. purificat. adjectiv luminat

LUMINÁT1 s. n. Faptul de a lumina.V. lumina. adjectiv luminat

LUMINAT2, -Ă, luminați, -te, adj. 1. Care primește lumină, pe care cade lumina; plin de lumină; luminos. 2. Fig. (Despre oameni) Cu (multă) știință de carte; care înțelege, discerne, care judecă limpede; plin de înțelepciune; instruit, cultivat, învățat. ♦ Cu idei avansate, progresist. Om luminat. ♦ Lămurit, edificat.(Rar) Care răspândește, emite lumină; luminos, strălucitor. 4- Fig. (Despre față, ochi etc.) Care exprimă, radiază mulțumire, bucurie. 4. (înv.; ca termen de reverență, adesea pe lângă cuvinte reprezentând un titlu, o calitate) înălțat, mărit, slăvit. – V. lumina. adjectiv luminat

luminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lumineáză verb tranzitiv lumina

luminà v. 1. a răspândi lumină: soarele luminează pământul; 2. a ținea cuiva lumina: luminează-mi pe scară; 3. fig. a deschide mintea, a face să priceapă: studiul luminează spiritul; 4. a călăuzi: mă duc unde m’o lumina D-zeu; 5. a distribui luminile și umbrele, într’un tablou; 6. a se însenina: se luminează vremea; 7. a se revărsa de ziuă. [Lat. LUMINARE]. verb tranzitiv luminà

LUMINÁ, luminez, vb. I. I. 1. Intranz. (Despre aștri sau despre alte surse de lumină) A produce, a emite, a răspândi lumină; a fi luminos, a străluci. 2. Tranz. A revărsa, a arunca lumină asupra unui lucru (pentru a fi văzut mai bine). ♦ (Despre oameni) A însoți pe cineva cu o sursă de lumină spre a-l face să vadă în întuneric, a face cuiva lumină. ◊ Expr. A lumina (cuiva) calea (sau dramul) = a călăuzi, a conduce spre țintă. 3. Refl. (Despre obiectele pe care cade lumina) A deveni luminos, a se umple de lumină, a căpăta mai multă lumină. ◊ Expr. A se lumina de ziuă = a se face ziuă. ♦ A se însenina. ◊ Expr. A se lumina a ploaie = (despre cer, văzduh) a căpăta o lumină difuză care anunță venirea ploii. II. Fig. 1. Tranz. și refl. A învăța foarte, a (se) instrui), a (se) informa; a (se) educa, a (se) cultiva. ♦ Tranz. și refl. A (se) lămuri, a (se) clarifica. 2. Tranz. A călăuzi, a îndrepta, a conduce. 3. Tranz. A răspândi mulțumire, bucurie; a înveseli, a însenina. ♦ Refl. (Despre față, ochi etc.) A căpăta o expresie de mulțumire, de bucurie. 4. Intranz. (Despre o idee, o imagine etc.) A apărea, a se ivi, a se înfiripa; a se contura. – Din lumină. verb tranzitiv lumina

luminéz v. tr. (lat. lúmino, -áre). Daŭ lumină, umplu de lumină: soarele luminează pămîntu. Fig. Arăt drumu: ne-am dus unde ne-a luminat el. Sfătuĭesc bine, deschid mintea: am făcut cum ne-a luminat el, școala te luminează. V. intr. Strălucesc, daŭ lumină: lampa asta luminează bine. V. refl. unipers. Se luminează, 1. se face ziŭă, 2. se înseninează. Fig. Fața i se luminează, i se înseninează, i se înveselește, ĭa expresiunea fericiriĭ. V. scapăr. verb tranzitiv luminez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului luminat

luminat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular luminat luminatul lumina luminata
plural luminați luminații luminate luminatele
genitiv-dativ singular luminat luminatului luminate luminatei
plural luminați luminaților luminate luminatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z