lulea definitie

luleá (luléle), s. f. – Pipă. – Var. (Banat) lulă.Mr. lule, megl. lulă. Tc. lüle (Roesler 597; Șeineanu, II, 239; Miklosich, Türk. Elem., II, 120; Berneker 744; Lokotsch 1336), cf. ngr. λουλές, alb., bg., sb. lula. substantiv femininlulea

luleá f., pl. ele (turc. [d. pers.] lule). Pipă, țeavă cu un rezervoriŭ la capăt de pus tutun p. fumat. Fam. Păhăruț: o lulea de rachiŭ. Adv. Foarte beat orĭ înamorat: beat lulea. A lua luleaŭa Neamțuluĭ, a te îmbăta. – În est și lĭuleá. În Ban. lulă (sîrb. lula). V. cĭubuc. substantiv femininlulea

luleá s. f., art. luleáua, g.-d. art. lulélei; pl. luléle, art. lulélele substantiv femininlulea

luleà f. unealtă de fumat, compusă dintr’o țeavă (numită și ciubuc) și dintr’un văscior de pământ roșu (luleaua propriu zisă). [Mold. liulè = turc. LÜLÈ]. ║ adv. fam. amețit în gradul cel mai înalt (propriu și figurat): amorezat lulea, beat lulea (cf. locuțiunile sinonime: a fura luleaua Neamțului și afumat cu luleaua). substantiv femininluleà

LULEÁ, lulele, s. f. Obiect cu care se fumează, alcătuit dintr-o parte mai groasă și scobită, în care se pune tutunul, și dintr-o țeavă (îndoită) prin care trece fumul; pipă;p. restr. găvanul pipei. ◊ Expr. (Adverbial) Îndrăgostit (sau amorezat) lulea = foarte îndrăgostit. ♦ Cantitate de tutun cât încape în găvanul unei pipe. [Var.: (reg.) liuleá s. f.] – Din tc. lüle. substantiv femininlulea

de doi bani / trei lulele expr. (peior.) 1. ieftin. 2. de calitate inferioară. substantiv feminindedoibani

a lua luleaua neamțului expr. a se îmbăta. substantiv femininalualuleauaneamțului

a fura luleaua neamțului expr. a se îmbăta. substantiv femininafuraluleauaneamțului

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluilulea

lulea  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lulea luleaua
plural lulele lulelele
genitiv-dativ singular lulele lulelei
plural lulele lulelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z