lujer definitie
hluj și hluján m., pl. anĭ și enĭ, ca strujenĭ, cocenĭ (sîrb. hlud, rus. hlud, prăjină, d. vsl. hlondŭ, vargă, rudă cu huludeț și haldan. Bern. 1, 190). Est. Cotor de popușoĭ [!], cocean, cĭocan, strujan. – Și hlújer. La Cant. hlúger. În Munt. lújer, în Trans. lúger. substantiv masculin hluj
lújer, V. hluj. substantiv masculin lujer
LÚJER, lujeri, s. m. Tulpină sau porțiune de tulpină subțire (la plantele erbacee); ramură tânără (de 1-2 ani) la plantele lemnoase. – Et. nec. substantiv masculin lujer
lújer (lújere), s. n. – Tulpină, vrej, cocean. – Var. hluj(er), luger, hlujan. Sb. lužanj „praz”, lužan „narcisă”, lužanjica „zambilă”. Pentru tranziția semantică, cf. sp. puerro și porreta. Der. din sl. hladŭ „bețișor” (Cihac, II, 139; Byhan 314) este mai puțin probabilă. Din hlujan s-a obținut hlujer prin schimb de suf. și apoi hluj, sing. refăcut (Byck-Graur 28). substantiv neutru lujer
lújer s. m., pl. lújeri substantiv neutru lujer
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului lujer
| lujer substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | lujer | lujerul |
| plural | lujere | lujerele | |
| genitiv-dativ | singular | lujer | lujerului |
| plural | lujere | lujerelor | |
| lujer substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | lujer | lujerul |
| plural | lujere | lujerele | |
| genitiv-dativ | singular | lujer | lujerului |
| plural | lujere | lujerelor | |