lud (lúdă), adj. – 1. Prost, nerod, nătărău. – 2. (Olt.) Copil. Sl. ludŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 178; Berneker, II, 744), cf. bg., sb., slov. lud. Cf. zălud. adjectivlud
lud, -ă adj. (vsl. ludŭ, prost; bg. sîrb. lud, nebun. V. zălud). Vest. Zălud. Gorj. Naiv, nevinovat. Meh. S. m. Prunc. V. brudiŭ. adjectivlud
lud, -ă, adj. – Nepriceput, prost, zălud, zăpăcit, nătărău: „Ludă, ești, nebună ești / Și la minte slabă ești” (D. Pop 1970: 181). – Din sl. ludǔ. adjectivlud
lud (reg.) adj. m., pl. luzi; f. lúdă, pl. lúde adjectivlud
LUD, -Ă, luzi, -de, adj. (înv. și reg.) Simplu, naiv, fără experiență; p. ext. prost, nătâng, nătărău. – Din sl. ludŭ. adjectivlud
lud adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | lud | ludul | ludă | luda |
plural | luzi | luzii | lude | ludele | |
genitiv-dativ | singular | lud | ludului | lude | ludei |
plural | luzi | luzilor | lude | ludelor |