lucĭós, -oásă adj. (d. luciŭ, lucire). Rar. Lucitor. adjectivlucĭos
LUCIÓS, -OÁSĂ, lucioși, -oase, adj. 1. (Despre obiecte) Care lucește; strălucitor, sclipitor, lucitor, luciu. 2. (Despre surse de lumină) Care răspândește lumină; care strălucește, lucitor. ♦ (Despre ochi) Cu reflexe strălucitoare; lucitor. – Luciu + suf. -os. adjectivlucios
lucios adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | lucios | luciosul | lucioasă | lucioasa |
plural | lucioși | lucioșii | lucioase | lucioasele | |
genitiv-dativ | singular | lucios | luciosului | lucioase | lucioasei |
plural | lucioși | lucioșilor | lucioase | lucioaselor |