LUCÍD, -Ă adj. Treaz, conștient; cu mintea clară. ♦ adv. În deplinătatea facultăților intelectuale; treaz. [< fr. lucide, cf. lat. lucidus – transparent]. adjectivlucid
*lúcid, -ă adj. (lat. lúcidus, lucitor, luminos). Care vede, înțelege saŭ exprimă limpede lucrurile: spirit lucid. Moment lucid (la un nebun), moment cînd mintea-ĭ revine. Somnámbul lucid, persoană ipnotizată [!] căreĭa i se atribue [!] o mare putere de a ghici. Adv. În mod lucid. – Fals -íd (după fr.). adjectivlucid
lucíd adj. m., pl. lucízi; f. lucídă, pl. lucíde adjectivlucid
lucid a. fig. luminos: spirit lucid. adjectivlucid
LUCÍD, -Ă, lucizi, -de, adj. Care are o minte clară, pătrunzătoare, care este conștient de realitate, care înțelege și exprimă clar lucrurile. ♦ (Adverbial) În deplinătatea facultăților mintale, conștient; rațional; treaz. – Din fr. lucide. adjectivlucid
lucid adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | lucid | lucidul | lucidă | lucida |
plural | lucizi | lucizii | lucide | lucidele | |
genitiv-dativ | singular | lucid | lucidului | lucide | lucidei |
plural | lucizi | lucizilor | lucide | lucidelor |