lucí (lucésc, lucít), vb. – A străluci. – Mr. luțescu, luțire, istr. (rezluțescu). Lat. lucῑre, var. a lui lucĕre (Densusianu, Lr., 147; Pușcariu 988; Candrea-Dens., 1009; REW 5136); cf. prov., port. luzir, v. fr. luisir (fr. luire), sp. lucir. – Der. luciu, adj. (strălucitor; lustruit); luciu, s. n. (strălucire; sclipire; suprafață lustruită sau netedă) deverbal, a cărui întîlnire cu sl. lučĭ „lumină”, sb., cr., slov. luč „lumină” pare întîmplătoare; luceală, s. f. (înv., luciu); lucioară, s. f. (varietate de pere); lucios, adj. (lucitor, strălucitor, neted); lucitor, adj. (strălucitor). – Der. neol. lucid, adj., din fr. lucide; luciditate, s. f., din fr. lucidité; translucid, adj., din fr. translucide; luciolă, s. f. (licurici), din it. lucciola, împrumut literar al romantismului, fără circulație reală. – Cf. lucoare, lumină, străluci, luced. verb luci
lucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lucésc, imperf. 3 sg. luceá; conj. prez. 3 să luceáscă verb luci
lucì v 1. a lumina (vorbind mai ales de soare); 2. a străluci. [Lat. LUCESCERE]. verb lucì
LUCÍ, lucesc, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi lumină; a străluci, a lumina. 2. A sclipi din cauza luminii; a scânteia. ♦ (Despre ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etc. 3. Fig. (Despre idei, sentimente) A apărea în mod brusc sau pentru scurt timp. ♦ A se remarca prin calități deosebite. – Lat. *lucire (= lucere). verb luci
lucésc v. intr. (lat. lûcesco, lûcire îld. lûcére, d. lux, lûcis, lumină, rudă cu vgr. leukós, alb. și got. liuhath, germ. licht, lumină; pv. pg. luzir, vfr. luisir, nfr. luire, sp. lucir. V. strălucesc, lumină). Strălucesc, am splendoare: auru, diamantu, scînteĭa, focu lucește [!]. verb lucesc
luci verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a) luci | lucire | lucit | lucind | singular | plural | ||
lucind | luciți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | lucesc | (să) lucesc | luceam | lucii | lucisem | |
a II-a (tu) | lucești | (să) lucești | luceai | luciși | luciseși | ||
a III-a (el, ea) | lucește | (să) luceai | lucea | luci | lucise | ||
plural | I (noi) | lucim | (să) lucim | luceam | lucirăm | luciserăm | |
a II-a (voi) | luciți | (să) luciți | luceați | lucirăți | luciserăți | ||
a III-a (ei, ele) | lucesc | (să) lucească | luceau | luciră | luciseră |