luat definitie

ia, neamule! expr. v. ia cu pâine, neamule!. verb tranzitivia

2) ĭa, verb. V. ĭaŭ, a lua. verb tranzitivĭa

lua, iau v. t. 1. a întrece, a depăși (un vehicul, un adversar etc.) 2. a poseda sexual o femeie. verb tranzitivlua

luá (íau, luát), vb. – 1. A apuca, a prinde cu mîna. – 2. A prinde, a apuca într-un fel oarecare. – 3. A primi, a accepta, a admite. – 4. A duce cu sine, a primi în compania sa. – 5. A cuceri, a ocupa. – 6. A mînca, a absorbi. – 7. A contracta, a închiria, a cumpăra, a obține. – 8. A scoate; a fura. – 9. A ataca, a lua prin surprindere. – 10. A scoate, a extrage. – 11. A încasa, a primi. – 12. A se servi de ceva ca un instrument. – 13. A primi, accepta în serviciul său. – 14. A trata. – 15. A absolvi un examen. – 16. A interpreta, a înțelege. – 17. A paraliza, a damblagi, a orbi. – 18. A se căsători cu. – 19. (Cu pron. o) A se îndrepta, a merge pînă la. – 20. Auxiliar, exprimă ideea de acțiune incoativă, prin intermediul unui s. (sau al unui adv., cînd se construiește cu o); a lua la bătaie; a lua la purtare; a lua foc; a o lua la fugă; a o lua razna. 21. (Cu prep. drept) A confunda, a greși. – 22. (Refl.) A se apuca, a se prinde. – 23. (Refl.) A se căsători. – 24. (Refl.) A se contagia, a se transmite. – 25. (Refl., cu prep. cu) A se adînci în, a se cufunda în. – 26. (Refl., cu prep. după) A urma, a imita. – 27. (Refl.) Auxiliar, exprimă o acțiune incoativă: a se lua la ceartă. – Var. (Banat) luva. Mr. l’au, loai, loată; megl. leau, lai, lat, lari; istr. l’au, lǫt, lǫ. Lat. lĕvāre (Densusianu, Hlr., 192; Pușcariu 760; Candrea-Dens., 1007; REW 5000), cf. it. levare (lec. luare, sard. leare), prov., port. levar, fr. lever, sp. llevar. Cuvînt de uz general (ALR, I, 105). Pentru întrebuințarea ca auxiliar, cf. ngr. πιάνω „a lua” și „a începe să” (Graur, BL, V, 68); cf. și Iroaie, A lua în funcție auxiliară, BF, VI, 189-97. Sensul de „a se căsători” există și în ngr. πιάρνω. Cf. aluat. Der. lotură, s. f. (pală de fîn), în loc de lăutură; lăutură, s. f. (înv., rapacitate); luător, adj. (rapace); luat, s. n. (căsătorie); prelua, vb. (a preleva), după fr. prélever. verb tranzitivlua

iei v. lua verb tranzitiviei

Lua, în mitologia romană, o divinitate străveche, de origine obscură, căreia i se aduceau drept ofrandă prăzile și trofeele de război. verb tranzitivlua

ĭaŭ, a luá și lŭa, luat și lŭat v. tr. (lat. lĕvare a rîdica [!]; it. levare, pv. pg. levar, fr. lever; sp. levar, a rîdica, și llevar, a lua. V. scol, ușor 2, relev, relief). Apuc și rîdic: a lua cartea de pe masă, baniĭ din dulap. Răpesc: a lua cuĭva vĭața, drepturile, baniĭ; l- luat curentu apeĭ. Cuprind, ocup, cuceresc: a lua o cetate. Percep: a lua vamă, taxă, dijmă. Primesc: a lua lecțiunĭ de la cineva. Înghit un medicament: a lua un praf de chinină, a lua ĭod. Beaŭ, mînînc [!] (după fr. prendre): a lua un ceaĭ, o înghețată. (Pentru alimente maĭ grele se zice numaĭ mănînc orĭ beaŭ: mînînc mere, beaŭ lapte). Apuc, rîdic, tratez pe cineva, mînuĭ ceva: a lua un bolnav încet, a lua un pahar cu atențiune; a lua pe cineva cu binele, a-l lua în rîs, a-l lua peste picĭor. Primesc, accept: a lua un preț, o mie de francĭ. Mă îndrept: a o lua la dreapta. Admit, adopt: mĭ-am luat un nume. Contractez, îmĭ fac obiceĭ: mĭ-am luat obiceĭ să beaŭ ceaĭ. Consider orĭ mi se pare că e: am luat arama drept aur. V. refl. Merg: mă ĭaŭ după cineva. Fig. Imitez, ascult: nu te lua după gura luĭ! Mă distrez, mă mîngîĭ: bețivu se ĭa cu băutura. Mă transmit, mă lipesc: văpseaŭa [!] de pe gard s´a luat pe haina mea, guturaĭu e o boală care se ĭa. A lua aminte, a lua sama [!], a băga de samă, a observa, a fi atent. A lua de bărbat, de nevastă, a te căsători cu. A lua la bătaĭe, la goană, a´ncepe să bațĭ, să fugăreștĭ. A lua apă (un vas, o corabie), a fi spart așa în cît [!] să pătrundă apa. A lua în bine, în răŭ (saŭ în nume de bine, de răŭ), a considera drept bun saŭ răŭ. A nu lua din loc, a nu porni cu toate opintelile (un cal înhămat, un automobil). A țipa cît te ĭa gura, a țipa cît poțĭ. A te lua groaza, fioriĭ, a te apuca groaza, fioriĭ; a´ncepe să simțĭ groază, fiorĭ. A țĭ-o lua asupra, 1. a-țĭ asuma răspunderea, 2. a te supăra pentr´o vorbă pe care o considerĭ emisă la adresa ta. A-țĭ lua ziŭa bună, rămas bun, a zice „adiĭo”. Arm. A lua în ceafă, a te așeza drept în apoĭa [!] cuĭva în front orĭ în coloană. Să aĭ să ĭeĭ! la paștele caluluĭ, la anu cu brînză, la calendele greceștĭ; paște, murgule, ĭarbă verde (ironic despre niște banĭ pe care nu-ĭ veĭ maĭ primi). – Barb. A lua o baĭe (fr. prendre un bain), a face o baĭe, a te scălda. – Se zice: ĭaŭ (vest), ĭeŭ (est), ĭaĭ (vest), ĭeĭ (sud și est), ĭa (în nord ĭe), luăm și lŭăm, luom și lŭom, luațĭ și lŭațĭ, ĭa (lit. ĭaŭ, în nord ĭeŭ); luam; luaĭ (în est luăĭ); luasem și lŭasem, să ĭaŭ (în est să ĭeŭ), să ĭaĭ (vest), să ĭeĭ (sud și est), să ĭa (vest), să ĭeĭe (nord), să luăm, să luațĭ, să ĭa (în nord să ĭeĭe), luînd. Cp. cu beaŭ și vreaŭ. verb tranzitivĭaŭ

2) ĭeŭ v. tr. V. ĭaŭ. verb tranzitivĭeŭ

luá (a ~) (lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iau, 2 sg. iei, 3 sg. ia, 1 pl. luắm (lu-ăm), perf. s. 1 sg. luái, m.m.c.p. 1 sg. luásem, 1 pl. luáserăm; conj. prez. 3 să ia; imper. 2 sg. ia; ger. luấnd (lu-ând) verb tranzitivlua

luà v. (activ) 1. a ridica cu mâna sau altmintrelea, a apuca: a lua o carte; 2. a ridica din loc (mai ales pe furiș): a lua toți banii; 3. a ridica cu forța: l’a luat pe sus; 4. a răpi: a lua sufletul; fig. a lua ochii, mințile; 5. a prinde: a lua foc; fig. a lua aminte, a lua seamă; 6. a coprinde: o lua a cetate; 7. a percepe: a lua vamă; 8. a primi: a lua lecțiuni; 9. a trata pe cineva: a o lua cu binele; fig. a lua în râs (peste picior); ║ (neutru) a se îndrepta, a merge încotrova: a o lua la fugă, la picior; fig. a lua lumea în cap; ║ (reciproc) 1. Mold. a ușura, a se distra: ziua mă mai ieu cu caprele AL.; 2. a merge după cineva: se luă după mine; 3. fig. a imita, a asculta: nu te lua după vorbele sale; 4. a se purta cu cineva: s’a luat cu răul pe lângă el. [Lat. LEVARE, a ușura, a ridica: pentru schimBarea sensului, cf. fr. enlever; înțelesul primitiv îl posedă încă Mold. a se lua, a se ușura, a se, distra]. verb tranzitivluà

LUÁ, iau, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a-1 ține (și a se servi de el) sau spre a-l pune în altă parte. ♦ Expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuții. A(-și) lua picioarele la spinare = a pleca (repede) de undeva. A lua pușca la ochi (sau la cătare) = a pune arma în poziție de tragere, a se pregăti să tragă cu arma; a ochi. A-și lua pălăria (din sau de pe cap) = a saluta. A lua pasărea din zbor, se spune despre un vânător foarte iscusit, bun ochitor. A-și lua nădejdea (de la cineva sau de la ceva) = a renunța la ceva, a nu mai spera. A-și lua seama sau (intranz.) a-și lua de seamă = a se răzgândi. A nu-și lua ochii de la (sau de pe)... = a privi insistent. A-și lua o grijă de pe cap = a scăpa de o grijă, a se elibera. A-i lua cuiva (o suferință) cu mâna = a face să-i treacă cuiva (o suferință) imediat. (Refl.) A i se lua (cuiva) o piatră de pe inimă, se spune când cineva a scăpat de o grijă chinuitoare. ♦ A apuca pe cineva sau ceva cu mâna; a cuprinde cu brațul (de după...); p. ext. a înhăța, a înșfăca. ◊ Expr. (Fam.) A lua purceaua de coadă = a se îmbăta. (Refl. recipr.) Poți să te iei de mână cu el = ai aceleași apucături ca el. A se lua de cap (sau de piept) cu cineva = a se încleșta la bătaie cu cineva; a se certa în mod violent cu cineva. A se lua (cu cineva) la trântă = a se lupta (cu cineva) corp la corp. 2. A mânca (pe apucate), a înghiți din ceva; spec. a înghiți o doctorie. ◊ Expr. A (o) lua la măsea = a bea peste măsură. 3. A îmbrăca, a pune pe sine o haină etc. ◊ Expr. A lua hainele la purtare = a îmbrăca în toate zilele hainele de sărbătoare. (Fam.) A-și lua nasul la purtare = a se obrăznici. II. 1. A scoate ceva din locul în care se afla; a smulge, a desprinde. ♦ Refl. (Rar) A înceta să mai existe; a dispărea. 2. A scoate ceva în cantitate limitată. ◊ Expr. A lua (cuiva) sânge = a face să curgă printr-o incizie o cantitate de sânge (pentru a obține o descongestionare, pentru analize etc.). 3. A deposeda pe cineva de un lucru (fără intenția de a și-l însuși). ◊ Expr. A-i lua (cuiva) comanda = a înlătura (pe cineva) de la un post de răspundere, în special de la comanda unei unități militare. A-i lua (cuiva) ochii (sau văzul, vederile) = a fermeca (pe cineva), a orbi prin strălucire, a impresiona foarte puternic, a zăpăci, a ului pe cineva. A-i lua (cuiva) viața (sau sufletul, zilele) = a omorî. A-și lua viața (sau zilele) = a se sinucide. ♦ (Pop.) A face să paralizeze, a paraliza o parte a corpului. III. 1. A-și însuși ceea ce i se cuvine, a pune stăpânire pe ceva; p. ext. a primi, a căpăta. 2. A(-și) face rost de ceva; a găsi pe cineva sau ceva. ◊ Expr. Ia-l dacă ai de unde (sau de unde nu-i), se spune despre cineva (sau despre ceva) care nu se mai găsește acolo unde era mai înainte. (Fam.) A nu ști de unde să iei pe cineva = a nu-ți aduce aminte în ce împrejurare ai cunoscut pe cineva. 3. A cumpăra. 4. A încasa o sumă de bani. 5. A-și însuși un lucru străin. 6. A cuceri; a ocupa. ♦ A ataca într-un anumit fel sau cu o anumită armă. 7. A angaja pe cineva; a folosi un obiect pentru un timp determinat, contra plată. ◊ Expr. A lua (pe cineva) părtaș = a-și asocia (pe cineva) într-o întreprindere. A lua (pe cineva)pe procopseală = a angaja (pe cineva) fără salariu, cu promisiunea de a-l căpătui. ♦ A invita pe cineva la joc, la dans. ♦ A primi pe cineva la sine; a contracta o legătură de rudenie cu cineva. ♦ Refl. recipr. A se căsători. 8. A se angaja, a se însărcina (cu ceva). ◊ Expr. A lua comanda = a fi numit la conducerea unei unități sau acțiuni (militare). A lua (un lucru) în primire = a primi un lucru, asumându-și răspunderea pentru buna lui păstrare. A-și lua răspunderea = a se declara și a se socoti răspunzător de ceva. (Refl. recipr.) A se lua la sfadă (sau la ceartă etc.) = a se certa. 9. A contracta o boală molipsitoare. 10. (Despre vase) A avea o anumită capacitate, a cuprinde. 11. (în expr. și loc. vb.) A lua măsura (sau măsuri) = a fixa prin măsurători exacte dimensiunile necesare pentru a confecționa un obiect. A lua (ceva) cu chirie = a închiria. A lua (ceva) în arendă = a arenda. A lua parte = a participa. A lua pildă = a imita exemplul altuia. A lua obiceiul (sau năravul etc.) = a se obișnui să... A lua (pasaje sau idei) dintr-un autor = a reproduce într-o scriere sau într-o expunere proprie idei extrase din alt autor (indicând sursa sau însușindu-și pasajul în mod fraudulos), A lua ființă = a se înființa. A lua sfârșit = a se termina. A lua înfățișarea (sau aspectul etc.) = a părea, a da impresia de... A lua un nou aspect, o nouă formă etc. = a se schimba, a se transforma. A-și lua numele de la... = a purta un nume care se leagă de..., care amintește de... A lua o notă bună (sau rea) = a obține o notă bună (sau rea). A lua apă = (despre ambarcațiuni) a avea o spărtură prin care intră apa, a se umple de apă. A lua foc = a se aprinde. (înv.) A lua veste (sau scrisoare, răspuns etc.) = a primi veste (sau scrisoare, răspuns etc.). IV. 1. A duce cu sine. ◊ Expr. A-și lua ziuă bună = a se despărți de cineva, rostind cuvinte de rămas bun. A-și lua traista și ciubucul, se zice despre un om foarte sărac care pleacă fără să aibă ce să ducă cu el. A-și lua tălpășița (sau catrafusele etc.) = a pleca repede dintr-un loc; a o șterge. A lua (pe cineva) la (sau în) armată = a înrola un recrut. A lua (pe cineva) pe sus = a lua (pe cineva) cu forța. A lua (pe cineva) pe nepusă masă = a lua (pe cineva) fără veste, cu forța. A-l lua moartea sau Dumnezeu (ori, depr. dracul, naiba) = a muri. L-a luat dracul (sau mama dracului, naiba), se spune când cineva este într-o situație critică sau ia capătul puterilor (din cauza unui efort prea mare). (în imprecații). Lua-l-ar naiba! ♦ A duce cu sine una sau mai multe persoane, cu rolul de însoțitor. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu binele (sau cu frumosul, cu binișorul, cu încetișorul etc.) = a proceda cu tact, cu blândețe, a trata (pe cineva) cu menajamente. A lua (pe cineva) cu răul = a se purta rău (cu cineva). A lua pe cineva cu măgulele sau (refl.) a se lua pe lângă cineva cu binele = a măguli pe cineva (pentru a-i câștiga bunăvoința). A lua (pe cineva) sub ocrotirea (sau sub aripa) sa = a ocroti (pe cineva). A lua (pe cineva sau ceva) în batjocură (sau în bătaie de joc, în râs, în zeflemea, peste picior etc.) = a-și bate joc de cineva. A lua (pe cineva) cu amenințări = a amenința (pe cineva). A lua (pe cineva) la rost (sau la trei parale, la refec, la trei păzește, la socoteală etc.) = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteală. A lua (pe cineva) pe departe = a începe (cu cineva) o discuție pe ocolite cu scopul de a obține ceva de la el sau de a-i comunica ceva neplăcut. Nu mă lua așa! = nu mă trata, nu-mi vorbi în felul acesta nepotrivit. A o lua de bună = a considera că este așa cum se spune, a primi, a accepta un lucru ca atare. A lua (ceva) de nimic = a nu lua în serios. A lua (ceva) în nume de bine (sau de rău) = a judeca un lucru drept bun (sau rău). A lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept)... = a considera (pe cineva sau ceva) drept altcineva sau altceva; a confunda. A lua lucrurile (așa) cum sunt = a se împăca cu situația. ♦ Refl. (Despre vopsele) A se desprinde, a se șterge (și a se lipi pe altceva). 2. (Despre vehicule) A transporta pe cineva. V. A începe, a pomi să... ♦ (Despre manifestări fizice sau psihice) A cuprinde (pe cineva). ◊ Expr. A-l lua ceva înainte = a-l cuprinde, a-l copleși. A lua frica cuiva (sau a ceva) = a se teme de cineva (sau de ceva). (Refl.) A se lua de gânduri = a începe să fie îngrijorat, a se îngrijora; a se neliniști. VI. 1. (Construit cu pronumele „o”, cu valoare neutră) A pleca, a pomi. ◊ Expr. A o lua din loc (sau la picior) = a pleca repede. A o lua la fugă = a pomi în fugă, în goană. A o lua la galop (sau la trap, la pas) = a porni la galop (sau la trap, la pas). (Reg.) A o lua în porneală = a pomi la păscut. A o lua înainte = a merge înaintea altuia sau a altora (pentru a-i conduce). A i-o lua (cuiva) înainte (sau pe dinainte) = a întrece (pe cineva). A-și lua zborul = a pomi în zbor; fig. a pleca repede; a părăsi (o rudă, un prieten) stabilindu-se în altă parte. (Refl.) A se lua după cineva (sau ceva) = a) a pomi în urma cuiva (sau a ceva); b) a se alătura cuiva; c) a urmări, a alunga, a fugări; d) a pomi undeva orientându-se după cineva sau după ceva; fig. a imita pe cineva, a urma sfatul cuiva. (Refl. recipr.) A se lua cu cineva = a) a pleca la drum cu cineva; b) a se întovărăși, a se asocia cu cineva. (Refl.) A se lua cu cineva (sau cu ceva) = a-și petrece vremea cu cineva (sau cu ceva) și a uita de o grijă, de o preocupare etc., a se distra. A se lua cu vorba = a se antrena într-o conversație, uitând de treburi. ♦ A se îndrepta într-o direcție oarecare; a coti spre... A luat-o la deal. ♦ (Despre căi de comunicație și ape curgătoare) A-și schimba direcția. Drumul o ia la dreapta. 2. A merge, a parcurge. ◊ Expr. A(-și) lua câmpii = a pleca la întâmplare, fără niciun țel (de disperare, de durere etc.); a ajunge la disperare. [Pr.: lu-a. – Prez. ind.: iau, iei, ia, luăm, luați, iau; prez. conj. pers. 3: să ia) – Lat. levare. verb tranzitivlua

ia-mă, nene! expr. autostop, călătorie gratuită facilitată de bunăvoința unor automobiliști întîlniți ocazional pe autostrăzi. verb tranzitiviamă

a lua (pe cineva) la cherestea expr. a bate (pe cineva). verb tranzitivalua

a lua (pe cineva) la încins expr. a bate (pe cineva). verb tranzitivalua

a lua (pe cineva) la sentiment expr. a apela la sensibilitatea cuiva, a înduioșa (pe cineva). verb tranzitivalua

a lua (pe cineva) la sigur expr. a ataca (pe cineva) de-a dreptul, cu dovezi evidente și cu precizie, fără a-i lăsa posibilitatea să se eschiveze. verb tranzitivalua

a lua (cuiva) maul expr. (pop.) 1. a ameți, a face (pe cineva) să-și piardă cunoștința (în urma unei lovituri). 2. a pune (pe cineva) în situația să nu mai poată spune nimic. 3. (rar) a ucide, a omorî. verb tranzitivalua

a lua (pe cineva) pe coarda razachie expr. a apela la sensibilitatea cuiva, a înduioșa (pe cineva). verb tranzitivalua

a lua (cuiva) porumbul de pe foc expr. a dejuca planurile (cuiva); a-i juca (cuiva) o festă. verb tranzitivalua

luat, -ă, luați, -te adj. (tox.) cuprins de euforie (ca urmare a consumului de narcotice); drogat. verb tranzitivluat

a lua (pe cineva) la coarda sensibilă expr. 1. a înduioșa (pe cineva), a impresiona (pe cineva). 2. a lua cu liru-liru. verb tranzitivalua

a lua cuiva boii / caii de la bicicletă expr. a nu putea pedepsi pe cineva care merită sancționat pentru faptele sale verb tranzitivalua

a lua (pe cineva) ca din oală expr. a lua (pe cineva) prin surprindere verb tranzitivalua

a lua (pe cineva) cu liru-liru (crocodilul) expr. a încerca seducerea sau îmblânzirea cuiva prin lingușeli verb tranzitivalua

a lua (pe cineva) de fazan / de fraier expr. 1. v. a lua împrejur 2. a crede (pe cineva) prost verb tranzitivalua

a lua (cuiva) grupa sanguină expr. a lovi (pe cineva) cu cuțitul verb tranzitivalua

a lua (pe cineva) în bășcălie expr. v. a lua împrejur verb tranzitivalua

a lua (pe cineva) în fabrică expr. a face reproșuri (cuiva), a certa (pe cineva), a cere socoteală (cuiva) 2. a bate (pe cineva) verb tranzitivalua

a lua (pe cineva) în toroipan expr. (pop. – d. bărbați) a avea contact sexual (cu cineva) verb tranzitivalua

a lua (ceva) în tragic expr. a acorda unei întâmplări neplăcute o gravitate exagerată verb tranzitivalua

a lua (ceva sau pe cineva) la bani mărunți expr. a examina, a analiza, a discuta amănunțit verb tranzitivalua

a-i lua (cuiva) mustățile la tors expr. (er.) a practica cuniliția. verb tranzitivailua

a-i lua (cuiva) vopseaua expr. a bate (pe cineva). verb tranzitivailua

a-i lua (cuiva) achiul expr. (er.) a dezvirgina (pe cineva) verb tranzitivailua

a-i lua (cuiva) caimacul / smacul / zmacul expr. (er.) a dezvirgina, a deflora verb tranzitivailua

a-i lua (cuiva) câful expr. a-i lua (cuiva) orice speranță verb tranzitivailua

a-l lua / a o lua cu călduri expr. (er., pop.) a se excita, a dori să facă dragoste verb tranzitivallua

a-i lua (cuiva) grosimea expr. a bate verb tranzitivailua

a se lua (cu cineva) la clanță expr. a se certa (cu cineva). verb tranzitivaselua

a luat-o! expr. (d. o mașină cu pană de motor) motorul și-a reluat funcționarea. verb tranzitivaluato

a-l lua pe „nu” în brațe expr. 1. a refuza categoric să facă un lucru. 2. a nega cu încăpățânare un lucru, chiar împotriva evidenței. verb tranzitivalluape

a lua foc expr. (intl. – d. victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că i-au fost furați banii verb tranzitivaluafoc

A LUA MITĂ a lua dreptul / mangă, a sălta, a sfănțui. verb tranzitivaluamită

a o lua sus expr. (obs. – d. femei) a practica felația. verb tranzitivaoluasus

a umbla cu „ia-mă nene” expr. a fi autostopist, a face autostopul. verb tranzitivaumblacu

a lua mălai expr. (intl.) a da lovitura, a se umple de bani. verb tranzitivaluamălai

a lua plasă / țeapă expr. a se păcăli, a se fraieri. verb tranzitivaluaplasă

a ști cum să(-l) iei expr. a avea tact în relația cu cineva; a ști să manipuleze pe cineva (în folos propriu). verb tranzitivașticumsă

ia cu pâine, neamule! expr. (înv.) este folosită de negustorii ambulanți și precupețe care reclamă pentru desfacerea produselor comercializate. verb tranzitiviacupâine

a lua de sus (pe cineva) expr. a manifesta o atitudine disprețuitoare (față de cineva) verb tranzitivaluadesus

a lua la bord expr. (glum.) a bea. verb tranzitivalualabord

a lua la dans expr. (intl. – d. polițiști) a interoga, a lua la întrebări (un infractor). verb tranzitivalualadans

a lua la ochi expr. 1. a remarca. 2. a urmări insistent cu privirea. 3. a ține sub observație comportamentul sau acțiunile unei persoane cu scopul de a-i descoperi cu orice preț greșelile și punctele slabe. verb tranzitivalualaochi

a o lua razna expr. 1. (fig.) a o apuca pe o cale greșită, a decădea. 2. a înnebuni. verb tranzitivaoluarazna

a o lua acana expr. a se abate de la calea cea dreaptă; a avea un comportament deviant verb tranzitivaoluaacana

a lua la mișto (pe cineva) v. a lua împrejur. verb tranzitivalualamișto

a o lua la labă expr. (obs.) a se masturba. verb tranzitivaolualalabă

a o lua la ochi expr. 1. a primi o bătaie zdravănă. 2. a suferi un afront. verb tranzitivaolualaochi

a-și lua maxim expr. (adol.) a se supăra, a se enerva. verb tranzitivașiluamaxim

a lua o trântă expr. a se împiedica și a cădea. verb tranzitivaluaotrântă

a o lua pe ulei expr. a consuma băuturi alcoolice în cantități excesive; a se îmbăta. verb tranzitivaoluapeulei

a-și lua valea expr. a pleca, a fugi de undeva. verb tranzitivașiluavalea

a nu ști cum să(-l) iei (pe cineva) expr. a nu-și putea forma o imagine clară despre personalitatea cuiva. verb tranzitivanușticumsă

a lua albușul expr. a se alege cu un câștig minim, a nu lua mai nimic verb tranzitivaluaalbușul

a o lua amocul expr. (er. – d. femei) a dori să aibă relații sexuale verb tranzitivaoluaamocul

a lua caleaua expr. (intl.) a fi bătut verb tranzitivaluacaleaua

a lua decarul expr (intl.) a-și însuși cea mai mare parte a unui câștig verb tranzitivaluadecarul

a-l lua dracul / mama dracului / naiba expr. (peior.) a muri verb tranzitivalluadracul

a lua dreptul / mangă expr. a lua mită / șperț verb tranzitivaluadreptul

a lua în balon / în răspăr / în zeflemea expr. v. a lua împrejur verb tranzitivaluaînbalon

a lua în brațe expr. 1. a lăuda, a apăra, a susține (pe cineva sau ceva) 2. a se lovi (de un stâlp, un copac etc.) verb tranzitivaluaînbrațe

a o lua în buci expr. (obs. – d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat verb tranzitivaoluaînbuci

a o lua în gură expr. 1. (obs.) a practica felația 2. a fi păcălit, a fi prins asupra faptei verb tranzitivaoluaîngură

a lua în jbilț expr. (intl.) a aresta verb tranzitivaluaînjbilț

a o lua în mână expr. (obs.) 1. a se masturba 2. v. a o lua în barbă verb tranzitivaoluaînmână

a lua în seamă expr. a ține cont (de cineva sau ceva) verb tranzitivaluaînseamă

a lua la briptă expr. (reg.) a tăia cu cuțitul. verb tranzitivalualabriptă

a lua la bulane (pe cineva) expr. (vulg.) 1. a ironiza (pe cineva), a batjocori (pe cineva). 2. (d. polițiști) a bate (pe cineva) cu bastonul. verb tranzitivalualabulane

a lua la mijloc (pe cineva) expr. a ironiza (pe cineva), a batjocori (pe cineva). verb tranzitivalualamijloc

a o lua la moacă expr. a primi o bătaie zdravănă. verb tranzitivaolualamoacă

a o lua la papuc / la picior / la sănătoasa expr. a fugi. verb tranzitivaolualapapuc

a lua la tangou expr. (intl.) 1. a critica. 2. (d. polițiști) a interoga. verb tranzitivalualatangou

a o lua pe coajă / pe cocoașă expr. 1. a primi o bătaie zdravănă. 2. (în sport) a pierde, a fi învins. verb tranzitivaoluapecoajă

a-și lua zborul expr. (intl.) a fugi din ascunzătoare; a scăpa dintr-o razie. verb tranzitivașiluazborul

a-l lua aghiuță / benga expr. (pop.) 1. a muri 2. a avea necazuri mari verb tranzitivalluaaghiuță

a-și lua avrigu' expr. (adol.) a pleca (mai ales silit de împrejurări) verb tranzitivașiluaavrigu

a-și lua câmpii / lumea în cap expr. 1. a pleca la întâmplare / fără nici un țel (de disperare, de durere etc.) 2. a ajunge la disperare verb tranzitivașiluacâmpii

a lua cu huideo expr. a înjura, a sudui verb tranzitivaluacuhuideo

a lua împrejur (pe cineva) expr. a ironiza (pe cineva), a-și bate joc (de cineva) verb tranzitivaluaîmprejur

a o lua în barbă / în bâză / în freză expr. 1. a fi bătut, a fi învins 2. a da de necaz, a avea neplăceri 3. a suferi o decepție verb tranzitivaoluaînbarbă

a se lua în bețe / în coarne (cu cineva) expr. a se certa foarte tare verb tranzitivaseluaînbețe

a și-o lua în cap expr. a se obrăznici; a se crede mai important / mai valoros decât este în realitate verb tranzitivașioluaîncap

a lua în chirie expr. (d. polițiști) a aresta verb tranzitivaluaînchirie

a o lua în freză expr. 1. a fi certat / mustrat cu asprime 2. a fi umilit / ridiculizat verb tranzitivaoluaînfreză

a lua în șuturi expr. 1. a bate 2. a certa verb tranzitivaluaînșuturi

a lua jugulara expr. a ucide, a omorî verb tranzitivaluajugulara

a lua la poceală expr. a bate foarte tare pe cineva desfigurîndu-l. verb tranzitivalualapoceală

a o lua peste bot expr. 1. a primi o bătaie zdravănă. 2. a fi ridiculizat în public. verb tranzitivaoluapestebot

a o lua sub coadă expr. (obs. – d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat. verb tranzitivaoluasubcoadă

a o lua bob cu bob expr. 1. a cerceta în detaliu 2. (intl.) a observa fiecare mișcare / întâmplare etc. verb tranzitivaoluabobcubob

a lua canciogul expr. (intl.) a fura totul verb tranzitivaluacanciogul

a lua un dedițel expr. a se sinucide prin otrăvire verb tranzitivaluaundedițel

a lua din gleznă expr. (intl.) a înjunghia brusc / pe neașteptate, cu o mișcare scurtă, din încheierura mâinii verb tranzitivaluadingleznă

a lua în tărbacă expr. 1. a ironiza, a batjocori 2. a critica, a mustra verb tranzitivaluaîntărbacă

a lua oful cuiva expr. (intl.) a ucide, a omorî. verb tranzitivaluaofulcuiva

a lua la perpulis (pe cineva) expr. (vulg.) a ironiza (pe cineva), a batjocori (pe cineva). verb tranzitivalualaperpulis

a lua la prăvălie expr. (intl.) a se duce la poliție, a lua pe sus. verb tranzitivalualaprăvălie

a o lua pe arătură / pe câmpii / pe miriște expr. (iron.) a devia de la subiectul unei discuții. verb tranzitivaoluapearătură

a o lua pe ocolite / pe departe expr. a evita să spună direct un adevăr. verb tranzitivaoluapeocolite

a lua capul cuiva expr. 1. a decapita (pe cineva), a porunci decapitarea cuiva 2. a pedepsi, a persecuta verb tranzitivaluacapulcuiva

a se lua de cineva expr. 1. a învinui, a învinovăți (pe cineva de ceva) 2. v. a lua împrejur verb tranzitivaseluadecineva

a-și lua de-o grijă expr. a rezolva o problemă presantă verb tranzitivașiluadeogrijă

a lua o gură de aer expr. a face o plimbare scurtă verb tranzitivaluaogurădeaer

a o lua la clarinet / la muie expr. (obs.) a practica felația. verb tranzitivaolualaclarinet

a lua la rapanghel / la refec / la rost / la trei păzește expr. (pop.) a reproșa, a certa. verb tranzitivalualarapanghel

a lua țuicomicină expr. (pop.) a se trata de răceală cu băuturi spirtoase. verb tranzitivaluațuicomicină

a lua apă la galoși expr. 1. (glum.) a-i intra apă în încălțăminte pe ploaie / pe zloată 2. a avea necazuri / neplăceri verb tranzitivaluaapălagaloși

a-și lua călcâiele / picioarele la spinare expr. (pop.) a fugi verb tranzitivașiluacălcâiele

a lua în colimator expr. 1. a critica aspru (un subaltern) 2. a ține sub observație comportamentul sau acțiunile unei persoane cu scopul de a-i descoperi cu orice preț greșeli și puncte slabe 3. a curta o persoană de sex opus verb tranzitivaluaîncolimator

a-și lua jucăriile (și a pleca) expr. (glum.) a renunța la asocierea cu cineva; a pleca; a lăsa baltă verb tranzitivașiluajucăriile

a lua cuiva piuitul expr. 1. a ucide, a omorî (pe cineva). 2. a i-o reteza scurt, a lăsa (pe cineva) fără replică. verb tranzitivaluacuivapiuitul

a-și lua traista-n băț expr. a pleca, a porni la drum. verb tranzitivașiluatraistanbăț

a lua ceva tare în cur expr. (vulg., glum.) a lua loc, a se așeza verb tranzitivaluacevatareîncur

a lua pastile de putut expr. ( glum. – d. bărbați) a fi potent. verb tranzitivaluapastiledeputut

a lua porcul la trântă expr. (d. femei) a practica felația. verb tranzitivaluaporcullatrântă

a lua poziția ghiocel expr. (adol.) a sta cu capul în pământ / cu bărbia în piept. verb tranzitivaluapozițiaghiocel

a o lua pe după piersic expr. (pop.) a spune (ceva) pe ocolite; a căuta un subterfugiu. verb tranzitivaoluapedupăpiersic

a o lua între picioare expr. (obs. – d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat verb tranzitivaoluaîntrepicioare

a lua purceaua de coadă expr. a se îmbăta. verb tranzitivaluapurceauadecoadă

a lua cratița de toartă expr. (d. bărbați) a lua o femeie de braț verb tranzitivaluacratițadetoartă

a-l lua gura pe dinainte expr. a divulga (involuntar) un secret verb tranzitivalluagurapedinainte

a lua luleaua neamțului expr. a se îmbăta. verb tranzitivalualuleauaneamțului

a lua măsuri și greutăți expr. (er. – d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat. verb tranzitivaluamăsurișigreutăți

a-și lua nasul la purtare expr. a se obrăznici. verb tranzitivașiluanasullapurtare

a i se lua un văl de pe ochi expr. a începe să vadă / să judece limpede. verb tranzitivaiseluaunvăldepeochi

a o lua alăturea cu drumul expr. a divaga, a nu vorbi la subiect verb tranzitivaoluaalătureacudrumul

a-și lua bucățica de la gură expr. a cheltui și ultimul ban (pentru a veni în ajutorul cuiva) verb tranzitivașiluabucățicadelagură

a lua calea putreziciunii expr. (intl.) a fi arestat / condamnat la închisoare verb tranzitivaluacaleaputreziciunii

a lua ciocârlanul de coadă expr. (pop.) a se îmbăta verb tranzitivaluaciocârlanuldecoadă

a lua pâinea de la gura cuiva expr. a lăsa pe cineva fără mijloace de subzistență. verb tranzitivaluapâineadelaguracuiva

a se lua de cur și a sări în sus expr. (vulg.) a nu face nimic, a lenevi, a trândăvi verb tranzitivaseluadecurșiasăriînsus

a nu ști de unde să iei pe cineva expr. a nu-ți aduce aminte în ce împrejurare ai cunoscut pe cineva. verb tranzitivanuștideundesăieipecineva

a-i lua cuiva perdeaua de pe ochi expr. a face pe cineva să înțeleagă / să vadă clar. verb tranzitivailuacuivaperdeauadepeochi