lovit definitie

loví (lovésc, lovít), vb. – 1. A ataca, a se năpusti. – 2. A izbi, a da lovituri. – 3. A biciui, a bate cu, a pedepsi. – 4. (Refl.) A se ciocni. – 5. (Refl.) A coincide, a se armoniza. – 6. (Refl.) A se pune de acord, a se învoi. Sl. loviti „a prinde, a apuca” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Moklosich, Lexicon, 342; Cihac, II, 177; Berneker 735; Conev 94), cf. bg. lovjă „a apuca”. Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 167 și Skok, Dacor., IX, 216. Der. loavă, s. f. (Olt., noroc, coincidență fericită); loveală, s. f. (înv., lovitură); loviște, s. f. (vîrtej, cuvînt înv., din sl. lovište „îngrăditură, parc de vînătoare”; sensul rom., numai la Dosoftei, pare să fie o improprietate); lovitură, s. f. (izbitură; chilipir). După Conev 37, loavă provine direct din bg. lov „lovitură”. verb tranzitivlovi

loví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lovésc, imperf. 3 sg. loveá; conj. prez. 3 să loveáscă verb tranzitivlovi

lovì v. 1. a atinge cu putere, cu violență: a lovi cu parul în cap; 2. a ataca: ciuma a lovit în oameni, dușmanul a lovit armata în coaste; 3. fig. a ofensa, a vătăma: a lovi în onoarea, în interesele cuiva; 4. a se nemeri: se lovește ca nuca în perete PANN; 5. a se învoi: ne lovim cu târgu? AL. [Slav. LOVITI, a vâna; de unde: a lovi vânatul spre a-l prinde (sensul vorbei în graiul istro-român), apoi a lovi, a brodi: termen primitiv de vânătoare, generalizat în limbă]. verb tranzitivlovì

LOVÍ, lovesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) atinge cu putere, a (se) izbi. ♦ Tranz. Abate. ♦ Tranz. Fig. A aduce prejudicii, pagube; a atinge, a leza. 2. Tranz. și refl. A (se) atinge (fără violență). 3. Refl. A da peste o piedică, a se împiedica, a se izbi de...; fig. a întâmpina dificultăți. ♦ Expr. A se lovi cu capul de pragul de sus = a dobândi experiență în urma unor întâmplări nefericite. 4. Tranz. A izbi drept în țintă cu un proiectil, cu o săgeată etc. 5. Refl. recipr. (înv.; despre țări, terenuri etc.) A se învecina. 6. Tranz. (Despre stări fiziologice, boli etc.) A veni brusc asupra cuiva, a cuprinde, a apuca, a copleși. 7. Refl. recipr. (înv.) A se asemăna, a se potrivi. ♦ Expr. A se lovi ca nuca-n perete = a nu se potrivi deloc. 8. Tranz. (înv.) A ataca. ♦ Refl. recipr. A se lupta. – Din sl. loviti „a vâna, a prinde, a pescui”. verb tranzitivlovi

a lovi (pe cineva) la vinclu expr. a da (cuiva) la cap, a lovi (pe cineva) la cap. verb tranzitivalovi

A LOVI a adormi, a aldui, a anestezia, a ara, a bulăni, a buli, a cardi un vast, a căpăci, a cârmi una, a ciurui la alivanti, a da bine cu bucata, a da cuiva un Yoko, Tom și Jerry (arte marțiale), a i-o da (cuiva) din fundul triajului, a da la oglinzi, a da peste bot, a decapota, a face (cuiva) onoarea, a împăna, a îndoi (cuiva) caroseria / speteaza, a lovi la directă, a lovi sub centură (în box), a lua (cuiva) grupa sanguină, a mirui, a-i pune (cuiva) belciug, a scăi la fas (pe cineva), a scoate (cuiva) plombele, a servi la directă, a servi la îngrijire, a smardi, a-i strămuta (cuiva) căpriorii, a-i strâmba ghidonul cuiva, a șterge, a șterge mucii cuiva (în box), a-i trage (cuiva) una de adoarme în Gara de Nord / de joacă zaruri cu măselele din gură / de se plictisește în aer, a trăsni, a-i umfla (cuiva) botul. verb tranzitivalovi

lovésc v. tr. (vsl. loviti, a vîna, a prinde, a pescui; sîrb. loviti, rus. lovítĭ. V. lovea, dulăŭ, uluĭesc). Izbesc, ating violent, trag cu: a spart oala lovind-o cu picĭoru, un glonț l-a lovit în picĭor. Nemeresc [!], ating: glonțu a lovit bine. Atac: armata inamică fu lovită pe neașteptate. Ating, apuc: lovi-te-ar boala (formulă de blestem)! Fig. Jignesc, vatăm, aduc pagubă: a lovi onoarea, interesele saŭ (intr.) în onoarea, în interesele cuĭva. V. refl. Mă cĭocnesc, mă izbesc din întîmplare: pin [!] întuneric m´am lovit cu capu de ușă. Intru în luptă: cavaleriile s´aŭ lovit între ele. Fig. Mă potrivesc, mă nemeresc [!]: a se lovi ca nuca´n părete [!] (adică nu se potrivește, vorbind de o vorbă ne la locu [!] eĭ). Mă învoĭesc, mă acord, mă potrivesc: ne lovim cu gîndu. verb tranzitivlovesc

nu contează, Jean boxează, marți și joi se antrenează, nu lovește, dar primește expr. nu-i nimic, n-are importanță. verb tranzitivnucontează

a lovi la etaj expr. (d. bărbați) a-și obliga partenera de sex să practice felația. verb tranzitivalovilaetaj

a lovi la abataj expr. (intl.) a înjunghia în burtă. verb tranzitivalovilaabataj

a-l lovi damblaua expr. 1. a paraliza, a suferi o criză de apoplexie. 2. a se enerva foarte tare. verb tranzitivallovidamblaua

a lovi în creastă (pe cineva) expr. (obs. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. verb tranzitivaloviîncreastă

a lovi la directă expr. (intl.) a lovi (pe cineva) în față. verb tranzitivaloviladirectă

a lovi sub centură expr. 1. (la box) a lovi sub nivelul admis de regulament. 2. fig. a face manevre necinstite în raport cu cineva, a surprinde (pe cineva) printr-o acțiune / faptă necinstită. verb tranzitivalovisubcentură

a se lovi ca nuca în perete expr. a fi complet / total nepotrivit, a nu se potrivi deloc. verb tranzitivaselovicanucaînperete