LOGORÉE s.f. (Med.) Creștere patologică a ritmului și a debitului vorbirii, întâlnită la unii maniaci. ♦ (Fam.) Limbuție. [Pron. -re-e, pl. -ee, -ei. / < fr. logorrhée, cf. gr. logos – cuvânt, rhein – a curge]. substantiv femininlogoree
LOGORÉE s. f. Vorbire excesivă, rapidă, incoerentă, în stări de excitație psihică (beție, manie etc). ♦ (Fam.) Faptul de a vorbi mult și inutil; limbuție, locvacitate. – Din fr. logorrhée. substantiv femininlogoree
logoree substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | logoree | logoreea |
plural | logorei | logoreile | |
genitiv-dativ | singular | logorei | logoreei |
plural | logoree | logoreilor |