logódnă f., pl. e (d. vsl. lagodĭnŭ, bg. lagóden și góden, fem. -dna, convenabil). Ceremonia pin care logodeștĭ saŭ te logodeștĭ. – Și logornă (Munt. Olt.). Cp. cu cloporniță, mocirlă, povirlă. substantiv feminin logodnă
logódnă s. f., g.-d. art. logódnei; pl. logódne substantiv feminin logodnă
logodnă f. promisiune de căsătorie și serbarea ce precede nunta. [Din slav. LAGODINŬ, logodit]. substantiv feminin logodnă
LOGÓDNĂ, logodne, s. f. Ceremonie (religioasă) prin care un bărbat și o femeie se angajează să se căsătorească; legământ solemn, promisiune de căsătorie între logodnici; credință. ♦ Petrecere organizată cu prilejul acestei ceremonii. ♦ Intervalul de timp dintre această ceremonie și nuntă. – Din sl. lagodĩnŭ. substantiv feminin logodnă
logodnă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | logodnă | logodna |
plural | logodne | logodnele | |
genitiv-dativ | singular | logodne | logodnei |
plural | logodne | logodnelor |