logaritm definitie

LOGARÍTM s.m. (Mat.) Putere la care trebuie ridicat un anumit număr (numit bază) pentru a obține un număr dat. ◊ Logaritm zecimal = logaritm având ca bază numărul 10. [< fr. logarithme, cf. gr. logos – proporție, arithmos – număr]. substantiv masculinlogaritm

*logarítm m. (vgr. lógos, cuvînt, și arithmós, număr). Mat. Număr luat într´o progresiune aritmetică și care răspunde unuĭ număr luat într´o progresiune geometrică: logaritmiĭ aŭ fost inventațĭ de Scoțianu Napier († 1617). substantiv masculinlogaritm

logarítm s. m., pl. logarítmi substantiv masculinlogaritm

logaritm m. numere cari, substituindu-se altora date într’o chestiune, pot înlocui înmulțirea cu o adunare și împărțirea cu o scădere: table de logaritmi. substantiv masculinlogaritm

LOGARÍTM, logaritmi, s. m. Putere la care trebuie ridicat un anumit număr pozitiv, numit bază, spre a obține numărul dat. ◊ Logaritm zecimal = logaritm a cărui bază este numărul 10. Tablă (sau tabelă) de logaritmi = (carte cuprinzând) tabelele logaritmului unor numere, cu care se pot calcula logaritmii tuturor numerelor. – Din fr. logarithme. substantiv masculinlogaritm