locuință definitie

locuínță f., pl. e (d. locuĭesc). Domiciliŭ, locu saŭ casa în care locuĭeștĭ. substantiv femininlocuință

locuínță s. f., g.-d. art. locuínței; pl. locuínțe substantiv femininlocuință

locuință f. loc sau casă de locuit. substantiv femininlocuință

LOCUÍNȚĂ, locuințe, s. f. Loc, casă, construcție în care locuiește sau poate locui cineva; domiciliu. [Var.: (înv.) lăcuínță s. f.] – Locui + suf. -ință. substantiv femininlocuință

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluilocuință

locuință   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular locuință locuința
plural locuințe locuințele
genitiv-dativ singular locuințe locuinței
plural locuințe locuințelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z