locotenent definitie

LOCOTENÉNT s.m. 1. Locțiitor. ♦ Comandant ajutor al unei mari unități din armata Romei antice. 2. Grad militar imediat superior gradului de sublocotenent; ofițer care are acest grad. ◊ Locotenent-major = grad de ofițer imediat superior locotenentului; locotenent-colonel = grad de ofițer imediat superior maiorului; (în trecut) locotenent-comandor = grad de ofițer din aviație sau marină, echivalent cu acela de maior din armata de uscat; cel care purta acest grad. [Cf. it. luogotenente, fr. lieutenant, lat. locum tenens]. substantiv masculinlocotenent

locotenent, locotenenți s. m. chiștoc de țigară de dimensiuni medii. substantiv masculinlocotenent

*locotenént m. (d. it. locotenente și luogotenente, d. luogo, loc, și tenente, care ține; fr. lieutenant. V. loc). Acela care ține locu altuĭa: locotenent de domn. Ofițer între sublocotenent și căpitan. Locotenent-colonel (pl. locotenențĭ-colonelĭ), ofițer între maĭor și colonel. substantiv masculinlocotenent

locotenént s. m., pl. locotenénți; abr. lt. substantiv masculinlocotenent

locotenent m. 1. locțiitor de Domn; 2. ofițer imediat sub un șef pe care îl suplinește în unele cazuri; 3. ofițer mai jos de căpitan: locotenent de artilerie; locotenent colonel, ofițer superior mai jos de colonel. substantiv masculinlocotenent

LOCOTENÉNT, locotenenți, s. m. 1. Grad de ofițer superior sublocotenentului și inferior căpitanului; persoană care are acest grad. Locotenent-colonel = grad de ofițer superior mai mare decât maiorul și inferior colonelului; persoană care poartă acest grad. ◊ (înv.) Locotenent-comandor = grad de ofițer din aviația sau marina militară, echivalent cu maiorul; persoană care purta acest grad. 2. (înv.) Persoană care ținea locul unui demnitar. – Din it. locotenente. substantiv masculinlocotenent

locotenént-majór s. m., pl. locotenénți-majóri; abr. lt.-maj. substantiv masculinlocotenent-major

locotenent-colonel locotenenți-colonei s. m. chiștoc mare de țigară. substantiv masculinlocotenentcolonel

căpitán-locotenént s. m., pl. căpitáni-locotenénți substantiv masculincăpitanlocotenent

generál-locotenént s. m., pl. generáli-locotenénți; abr. gen.-lt. substantiv masculingeneral-locotenent

a aresta locotenenți / sergenți expr. (deț.) a fuma chiștoace substantiv masculinaarestalocotenenți

locotenént-colonél s. m., pl. locotenénți-colonéi; abr. lt.-col. substantiv masculinlocotenent-colonel

!locotenént-comandór s. m., pl. locotenénți-comandóri substantiv masculinlocotenent-comandor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluilocotenent

locotenent  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular locotenent locotenentul
plural locotenenți locotenenții
genitiv-dativ singular locotenent locotenentului
plural locotenenți locotenenților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z