LOCOMOTÓR, -OÁRE adj. De (pentru) locomoție. // s.n. Locomotivă cu motor electric. [< fr. locomoteur]. adjectiv locomotor
*locomotór, -oáre adj. (compus d. lat. loco, ablativu luĭ locus, loc, și motor). Pin [!] ajutoru căruĭa te poțĭ mișca din loc în loc: mușchĭ locomotorĭ, facultate locomotrice. – Fem. rar și -trice (lat. -trix, -tricis). adjectiv locomotor
locomotór1 adj. m., pl. locomotóri; f. sg. și pl. locomotoáre adjectiv locomotor
locomotór2 s. n., pl. locomotoáre adjectiv locomotor
LOCOMOTÓR, -OÁRE, locomotori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. De locomoție, pentru locomoție. 2. S. n. Locomotivă cu motor electric. – Din fr. locomoteur. adjectiv locomotor
| locomotor adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | locomotor | locomotorul | locomotoare | locomotoarea |
| plural | locomotori | locomotorii | locomotoare | locomotoarele | |
| genitiv-dativ | singular | locomotor | locomotorului | locomotoare | locomotoarei |
| plural | locomotori | locomotorilor | locomotoare | locomotoarelor | |