locatar definitie

LOCATÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care locuiește stabil într-un imobil. ♦ Posesor al unui contract de locație (1); chiriaș. [< fr. locataire]. substantiv masculin și femininlocatar

*locatár, -ă s. (fr. locataire, d. lat. locatarius, cel care se angajează cu leafă, mercenar, d. locare, a închiria, d. locus, loc. V. locandă). Care ĭa cu chirie un imobil, chiriaș. substantiv masculin și femininlocatar

locatár s. m., pl. locatári substantiv masculin și femininlocatar

locatar m. cel ce iea cu chirie o casă, o moșie în arendă. substantiv masculin și femininlocatar

LOCATÁR, -Ă, locatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește într-o casă (în calitate de chiriaș) pe baza unui contract. – Din fr. locataire. substantiv masculin și femininlocatar

locatáră s. f., g.-d. art. locatárei; pl. locatáre substantiv masculin și femininlocatară