LOCALITÁTE s.f. Așezare omenească (oraș, sat etc.). [Cf. fr. localité]. substantiv femininlocalitate
*localitáte f. (d. local; fr. localité [lat. locálitas, -átis, afecțiune locală]). Loc, regiune, ținut: Sinaĭa e o localitate frumoasă. substantiv femininlocalitate
localitáte s. f., g.-d. art. localitắții; pl. localitắți substantiv femininlocalitate
localitate f. loc anumit, țară specială. substantiv femininlocalitate
LOCALITÁTE, localități, s. f. Așezare omenească formând o unitate administrativă. ◊ Loc. adj. și adv. Din localitate = (care este) din satul sau din orașul despre care este vorba. – Din fr. localité. substantiv femininlocalitate
localitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | localitate | localitatea |
plural | localități | localitățile | |
genitiv-dativ | singular | localități | localității |
plural | localități | localităților |