local definitie

LOCÁL s.n. 1. Clădire de utilitate publică. 2. Restaurant, bodegă. [< fr. local]. substantiv neutrulocal

*locál, -ă adj. (lat. localis, fr. local). Particular unuĭ loc: Romaniĭ respectaŭ religiunea locală a popoarelor cucerite. Med. Mărginit la un singur organ: boală locală. Coloarea [!] locală, aspectu local, semnele (costumele) particulare loculuĭ (saŭ timpuluĭ) într´o pĭesă teatrală orĭ pictură. S. m. și f. Persoană locală: ĭ-am întrebat pe localĭ. S. n., pl. urĭ saŭ și e. Loc, cameră saŭ edificiŭ destinat unuĭ scop: localu universitățiĭ din Ĭașĭ. Adv. În mod local. – Fals locálnic, adj. și s. (persoană locală). substantiv neutrulocal

local a. 1. ce ține de un loc: autorități locale; 2. Med. mărginit la un singur organ: boală locală. ║ n. loc considerat în raport cu dispozițiunea și cu starea sa: un local prea strâmt. substantiv neutrulocal

LOCÁL, -Ă, (1) localuri, s. n., (2) locali, -e, adj. 1. S. n. Clădire sau grup de încăperi de utilitate publică (ocupate de o întreprindere, de o instituție etc.). ♦ Sală special amenajată unde se servește publicului mâncare sau băutură; restaurant, birt, bodegă. 2. Adj. Particular și caracteristic pentru un anumit loc; privitor la un loc determinat; dintr-un anumit loc. ◊ Autorități locale = autorități care exercită funcții administrative pe un teritoriu restrâns, delimitat, potrivit împărțirii teritoriale a statului. Resurse locale = resurse ale unei întreprinderi provenind din posibilități proprii sau de pe teritoriul restrâns pe care se află ea. Tratament local = tratament care se aplică direct pe locul bolnav. Anestezie locală = anestezie făcută numai la partea corpului care trebuie supusă unei intervenții chirurgicale. 3. Adj. (Mat.) Referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spațiu. – Din fr. local. substantiv neutrulocal