lipsi definitie

LÍPSI s.n. Dans modern în măsura de 6/4, apărut la Leipzig; melodia acestui dans. [< germ. Lipsi, cf. Lipsia – denumire latinizantă pentru Leipzig]. verb tranzitivlipsi

lipsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lipsésc, imperf. 3 sg. lipseá; conj. prez. 3 să lipseáscă; imper. 2 sg. lipséște verb tranzitivlipsi

lipsì v. 1. a fi lipsă: lipsește ceva; 2. a priva: era lipsit de ajutor 3. a fi absent: a lipsit trei luni; 4. a peri dinaintea ochilor: lipsește d’aci! 5. a renunța: mă lipsesc. verb tranzitivlipsì

lipsí (lipsésc, lipsít), vb. – 1. A nu fi, a nu se găsi. – 2. A suprima, a scoate. – 3. A absenta. – 4. A separa, a despărți. – 5. (Înv.) A se lăsa de. – 6. (Refl.) A părăsi, a renunța la, a se priva de. – Mr. lipsesc, lipsire. Gr. λείπω, aoristul ἔλειψα (Murnu 31; Meyer 247; Sandfeld 19), poate în parte prin intermediul sl. lipsati (cf. Miklosich, Etym. Wb., 170; Berneker 723) care este din sec. XIV (Mazon, Mélanges Vendryès, 266); cf. alb. lipsem, bg. lipsuvam. Sec. XVII. Der. lipsă, s. f. (carență; absență; necesitate), postverbal (după Roesler 571, din gr. λεĩψις); e dubletul lui lipsis, s. f. (lipsă, carență), sec. XVIII, înv., direct din ngr. λεĩψις (Gáldi 207); lipsit, adj. (nerod, prost); lipsință, s. f. (înv., lipsă); nelipsit, adj. (care se află pretutindeni). Miklosich, Bulg., 126 crede că bg. lipsuvam provine din rom., ceea ce nu e sigur. verb tranzitivlipsi

LIPSÍ, lipsesc, vb. IV. 1. Intranz. A nu (mai) fi, a nu (mai) exista, a nu se (mai) găsi (acolo unde în mod normal trebuia să se afle). ♦ (Construit cu dativul) A nu avea ceva. Ce-ți lipsește? 2. Intranz. (Despre oameni) A nu fi de față, a nu se găsi undeva într-un anumit moment; a absenta. ♦ (Mai ales la imper.) A se da la o parte, a dispărea, a fugi. 3. Intranz. A fi nevoie de ceva, a mai trebui ceva, a nu ajunge, a fi neîndestulător. ◊ Expr. Puțin lipsește (sau a lipsit) (ca) să (sau că}... = cât pe-aici, aproape să... Asta (sau atâta) (îi) mai lipsește, se zice în fața unei perspective neplăcute, adăugată la o neplăcere deja existentă. 4. Intranz. (Mai ales în construcții negative) A se da în lături (de la ceva), a nu îndeplini o obligație, o datorie; a se codi, a ezita. 5. Refl. A se dispensa de ceva; a se priva, a renunța. ♦ Tranz. A lua cuiva ceva de care are nevoie, a-1 face să ducă lipsă de ceva; a priva. – Din ngr. lípso (viit. lui lipó). verb tranzitivlipsi

lipsésc v. intr. (ngr. lipo, aor. élipsa, îs absent; bg. lipsam. V. lipsă). Îs absent, nu-s: lipsesc baniĭ, lipsește profesoru azĭ. Lipsește de aicĭ! fugĭ de aicĭ, peĭ [!], disparĭ! Asta, atîta maĭ lipsea! asta, atîta maĭ trebuĭa (ca neplăcerea saŭ nenorocirea să fie deplină)! A-țĭ lipsi o doagă, a fi cam nebun (pălit cu leŭca). V. tr. Privez, las fără: a lipsi pe cineva de ajutor, de sfat. V. refl. Mă privez, renunț: e ușor a te lipsi de vin și de carne. verb tranzitivlipsesc

a-i lipsi o doagă expr. a fi nebun. verb tranzitivailipsiodoagă