lip definitie

LIP- v. lipo-. substantiv neutrulip

lip s. n. – Murdărie, slin. – Var. lep. Ngr. λίπος „grăsime”, cf. it. S. lippu (Battisti, III, 2206). După Tiktin, Candrea și Scriban, din sl. lĕpŭ „clei de lipit”, pol., rut. lep, singurul care poate explica var. În Mold. substantiv neutrulip

lip și (nord) lep n., pl. urĭ (rut. lip, cleĭ, și lep, murdărie cleĭoasă, d. vsl. lĭepŭ, vîsc, lĭepiti, a lipi; ung. lép, cleĭ de prins păsărĭ. V. Bern. 1, 712 și 755. Cp. și cu ngr. și vgr. lipos, seŭ, unsoare, și lépos, solz). Est. Jeg, rîp, unsoarea care se face pe trup cînd nu te spelĭ mult timp. V. slin, soaĭe și usuc 1. substantiv neutrulip

lip (reg.) s. n. substantiv neutrulip

lip n. 1. materia ce se prinde de lână la spălat; 2. murdărie (pe trup) [Slav. LĬEPŬ]. substantiv neutrulip

LIP¹ s. n. (Reg.) Strat (gros) de murdărie care se formează pe piele sau pe îmbrăcăminte; jeg. – Din ucr. lep. substantiv neutrulip

LIP² interj, v. lipa. substantiv neutrulip