LIOMÉR s.n. (Liv.) 1. Poezie umoristică din sec. XV-XVI, scrisă în dialectul napolitan, cu teme diferite și destinată să fie recitată. 2. Intrigă, încurcătură. [Pron. lio-, scris și gliommero. / < it. gliommero]. substantiv neutruliomer
liomer substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | liomer | liomerul |
plural | liomere | liomerele | |
genitiv-dativ | singular | liomer | liomerului |
plural | liomere | liomerelor |