LINOTÍP s.n. Mașină tipografică de cules și turnat rânduri întregi. [< fr. linotype, cf. lat. linea – linie, gr. typos – caracter]. substantiv neutrulinotip
*linotíp n., pl. urĭ (engl. line, linie, și type, tip, tipar). Un fel de mașină tipografică în care literele, la fie-care tipărire, se toarnă în rîndurĭ din plumb topit, care apoĭ se topește și se întrebuințează ĭar p. alt rînd de litere. A fost inventată și perfecționată de Söresen (1851), Kastenbein (1878), Thorne și de Americanu James Cleohane în colaborare cu Bavarezu Morgenthal, ceasornicar. substantiv neutrulinotip
linotíp s. n., pl. linotípuri substantiv neutrulinotip
LINOTÍP, linotipuri, s. n. Mașină tipografică care (prin apăsarea unor clape) culege și toarnă literele în rânduri întregi. – Din fr. linotype. substantiv neutrulinotip
linotip substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | linotip | linotipul |
plural | linotipuri | linotipurile | |
genitiv-dativ | singular | linotip | linotipului |
plural | linotipuri | linotipurilor |