liniúță f., pl. e. Linioară. substantiv femininliniuță
LINIÚȚĂ, liniuțe, s. f. Linioară. ◊ Liniuță de unire = a) semn ortografic care servește pentru a marca rostirea împreună a două sau a mai multor cuvinte sau pentru a despărți cuvintele în silabe; b) semn de punctuație folosit pentru a uni două sau mai multe cuvinte legate între ele printr-un strâns raport lexical, morfologic sau sintactic; linioară, cratimă. ♦ (Fam.) Fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru. [Pr.: -ni-u-] – Linie + suf. -uță. substantiv femininliniuță
liniuță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | liniuță | liniuța |
plural | liniuțe | liniuțele | |
genitiv-dativ | singular | liniuțe | liniuței |
plural | liniuțe | liniuțelor |