LINIÁT2, -Ă, liniați, -te, adj. Cu linii drepte și regulate (trasate într-un anumit scop). [Pr.: -ni-at] – V. linia. adjectivliniat
LINIÁT1, liniaturi, s. n. Faptul de a linia. [Pr.: -ni-at] – V. linia. substantiv neutruliniat
LINIÁ vb. I. tr. A trage linii (pe hârtie). [Pron. -ni-a. / < linie]. verb tranzitivlinia
liniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 liniáză, 1 pl. liniém (-ni-em); conj. prez. 3 să liniéze; ger. liniínd (-ni-ind) verb tranzitivlinia
LINIÁ, liniez, vb. I. Tranz. A trage, a trasa linii (drepte și regulate) pe hârtie. [Pr.: -ni-a] – Din linie. verb tranzitivlinia
liniat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | liniat | liniatul | liniată | liniata |
plural | liniați | liniații | liniate | liniatele | |
genitiv-dativ | singular | liniat | liniatului | liniate | liniatei |
plural | liniați | liniaților | liniate | liniatelor |
liniat adjectiv | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | liniat | liniatul |
plural | liniaturi | liniaturile | |
genitiv-dativ | singular | liniat | liniatului |
plural | liniaturi | liniaturilor |