liniștitór adj. m., pl. liniștitóri; f. sg. și pl. liniștitoáre adjectiv liniștitor
LINIȘTITÓR, -OÁRE, liniștitori, -oare, adj. Care liniștește, care calmează. – Liniști + suf. -tor. adjectiv liniștitor
| liniștitor | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | liniștitor | liniștitorul | liniștitoare | liniștitoarea |
| plural | liniștitori | liniștitorii | liniștitoare | liniștitoarele | |
| genitiv-dativ | singular | liniștitor | liniștitorului | liniștitoare | liniștitoarei |
| plural | liniștitori | liniștitorilor | liniștitoare | liniștitoarelor | |