linișór (pop.) adj. m., pl. linișóri; f. linișoáră, pl. linișoáre adjectiv linișor
LINIȘÓR, -OÁRĂ, linișori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui lin3. – Lin3 + suf. -ișor. adjectiv linișor
| linișor | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | linișor | linișorul | linișoară | linișoara |
| plural | linișori | linișorii | linișoare | linișoarele | |
| genitiv-dativ | singular | linișor | linișorului | linișoare | linișoarei |
| plural | linișori | linișorilor | linișoare | linișoarelor | |