Alege sensul dorit: lingurar -substantiv masculin lingurar -substantiv neutru

lingurar definitie

credit rapid online ifn

rudár m. (sîrb. bg. rudar, miner, baĭaș, d. rúda, mineral. V. rudă 3). Vest. Țigan care lucrează obĭecte grosolane de lemn (albiĭ, lingurĭ, fuse) și care odinioară era și zlătar. – Fem. -ăreasă, pl. ese, și -riță, pl. e. – În est lingurar. substantiv masculinrudar

lingurár m. Albier, rudar, acela care face lingurĭ de lemn, fuse, albiĭ ș. a. (în general, Țigan). S. n., pl. e Cutie de ținut tacîmurile de masă. substantiv masculinlingurar

credit rapid online ifn

lingurar m. cel ce face linguri de lemn (în genere țigan). substantiv masculinlingurar

LINGURÁR, (I) lingurari, s. m., (II) lingurare, s. n. I. S. m. 1. Meșter care lucrează (sau vinde) linguri de lemn. 2. Țigan (care face linguri). II. S. n. Poliță specială pe care se țin (la țară) lingurile și alte accesorii de masă sau de bucătărie. – Lingură + suf. -ar. substantiv masculinlingurar

lingurár m. Albier, rudar, acela care face lingurĭ de lemn, fuse, albiĭ ș. a. (în general, Țigan). S. n., pl. e Cutie de ținut tacîmurile de masă. substantiv neutrulingurar

lingurár1 (persoană) s. m., pl. lingurári substantiv neutrulingurar

lingurár2 (obiect) s. n., pl. linguráre substantiv neutrulingurar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluilingurar

lingurar  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lingurar lingurarul
plural lingurare lingurarele
genitiv-dativ singular lingurar lingurarului
plural lingurare lingurarelor
lingurar  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lingurar lingurarul
plural lingurare lingurarele
genitiv-dativ singular lingurar lingurarului
plural lingurare lingurarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z