lingușeálă f., pl. elĭ. Lingușire. substantiv feminin lingușeală
lingușeálă s. f., g.-d. art. lingușélii; pl. lingușéli substantiv feminin lingușeală
LINGUȘEÁLĂ, lingușeli, s. f. Lingușire. – Linguși + suf. -eală. substantiv feminin lingușeală
| lingușeală | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | lingușeală | lingușeala |
| plural | lingușeli | lingușelile | |
| genitiv-dativ | singular | lingușeli | lingușelii |
| plural | lingușeli | lingușelilor | |