lingere definitie

a-i fi (cuiva de ceva) cum îi este câinelui a linge sare expr. a nu dori deloc să se facă un anumit lucru. verb tranzitivaifi

ling, lins, a línge v. tr. (lat. língĕre, vgr. leiho, scr. ligh, lih, got. bi-laigôn, germ. lecken, engl. lick, care-s înrudite pin [!] sunet cu rom. limpesc, linchesc). Trec limba peste ceva: vaca linge (sub-înț. un bulgăre de sare). A linge unde aĭ scuĭpat, a te întoarce la lucrurĭ saŭ persoane pe care le-aĭ disprețuit odată. verb tranzitivling

linge v. 1. a trece cu limba peste un obiect; 2. fig. a linguși: linge unde a scuipat. [Lat. LINGERE]. verb tranzitivlinge

línge (líng, líns), vb. – 1. A atinge cu limba. – 2. A linchi. – 3. A măguli, a peria, a adula. – Mr. (a)lingu, (a)limșu, (a)lindzire, megl. ling, istr. ling, lins, linje. Lat. lĭngĕre (Pușcariu 978; Candrea-Dens., 999; REW 5066; Pascu, I, 32), cf. v. it. lingere (friul. lenzi, sicil. lingiri, sard. linghere, cf. Battisti, III, 2238). Der. lingău, s. m. (linge-blide; parazit); linge-talere, s. m. (lipitoare, parazit); lingăi, vb. (Trans., a linguși); lingăreț, adj. (lacom, hulpav); lingări, vb. (a fi parazit, a mînca pe spinarea altuia; a păcăli, a linguși); lingăritură, s. f. (înv., lingușitură, măgulitură); linguși, vb. (a peria, a înșela, a adula), cu suf. expresiv -și; lingușeală, s. f. (lingușire, adulație, josnicie); lingușitor, adj. (mincinos, care lingușește); prelinge, vb. (a linge; a se scurge, a curge un lichid care scapă dintr-un recipient poros sau spart, refl., a aluneca), cu pref. pre-. verb tranzitivlinge

línge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ling, imperf. 3 sg. lingeá, perf. s. 1 sg. linséi, 1 pl. línserăm; part. lins verb tranzitivlinge

LÍNGE, ling, vb. III. Tranz. 1. (Despre animale) A trece cu limba peste ceva; a șterge sau a netezi cu limba ceva. 2. A atinge cu limba (în mod repetat) ceva de mâncare, a lua cu limba mâncarea. ♦ Expr. A-și linge degetele (sau bazele) ori (refl.) a se linge pe degete (sau pe buze) = a trece cu limba peste buze sau degete (pentru a lua și ultimele resturi după ce a mâncat ceva bun sau ca manifestare a unei pofte mari, a unei senzații de plăcere etc.). ◊ Compus: linge-blide (sau -talgere, -talere) s. m. și f. = (pop. și fam.) om care trăiește pe socoteala altora; parazit, om de nimic. 3. (Fam.) A linguși cu slugărnicie. – Lat. lingere. verb tranzitivlinge

linge-blide s. m. invar. om care trăiește pe socoteala altora, parazit, om de nimic. verb tranzitivlingeblide

a linge în cur (pe cineva) expr. (vulg.) a linguși (pe cineva). verb tranzitivalingeîncur

linge-tálere m., pl. tot așa. Lingăŭ. verb tranzitivlingetalere

linge-talere m, lingău. [Modelat după germ. Tellerlecker]. verb tranzitivlingetalere

!línge-blíde (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui línge-blíde; pl. línge-blíde verb tranzitivlinge-blide

a linge o pânză expr. (d. îndrăgostiți) a merge la cinematograf. verb tranzitivalingeopânză

a se linge pe bot (de ceva) expr. a fi nevoit să renunțe (la ceva). verb tranzitivaselingepebot

a linge cireașa / chiseaua expr. (eufem., er., obs.) a practica cuniliția. verb tranzitivalingecireașa

să-ți lingi degetele (nu alta!) expr. (d. mâncare) gustos, delicios. verb tranzitivsățilingidegetele