lindic definitie

lindíc (lindíce), s. n. – Clitoris. Lat. landĭca (Philippide, Principii, 148; Candrea-Dens., 995; Horning, ZRPh., XXX, 366; REW 4886), cf. v. fr. landie. Schimbul de suf., *landicŭla (Pușcariu, Dacor., III, 390), nu pare necesar. Pentru conservarea lui d înainte de i, cf. ridica. – Din rom. provine mag. lindik (Edelspacher 18). substantiv neutrulindic

lindic, lindicuri s. n. (pop., obs.) clitoris substantiv neutrulindic