reduceri black friday 2017
Definitie lin - ce inseamna lin - Dex Online
Alege sensul dorit: lin - adjectiv lin - substantiv neutru lin - temporar

lin definitie

LIN- v. lino-. adjectiv lin

lin (línă), adj. – Liniștit, senin, pașnic. Lat. lĕnis (Pușcariu 973; Candrea-Dens., 988; REW 4977; Iordan, Dift., 169; Rosetti, I, 107), poate prin intermediul unei var. populare *lĕnus, cf. it. lene, leno (Battisti, III, 2201), prov. le, sp. len. Der. liniște, s. f. (calm, pace, tăcere), cu suf. sl. -iște (probabil der. cult, nu este cuvînt pur popular); liniști, vb. (a potoli, a calma); liniștitor, adj. (care liniștește); neliniștit, adj. (fără liniște); neliniști, vb. (a îngrijora, a conturba); neliniște, s. f. (îngrijorare, alarmă, lipsă de calm); neliniștitor, adj. (îngrijorător, alarmant). adjectiv lin

lin (líni), s. m. – Pește (Tinca vulgaris). – Mr. (inar). Sl. linĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 337; Cihac, II, 171; Conev 63), cf. sb. linj, ceh. lin, pol. lin, rus. lini. adjectiv lin

4) lin, -ă adj., pl. f. e (lat. lenis. V. alin). Neturburat [!], neagitat: mare lină. Încet, puțin aplecat: inclinațiune [!] lină. Adv. Încet, liniștit. adjectiv lin

lin a. și adv. 1. neturburat: mare lină; 2. încet și fără sgomot: apa curge lin. [Lat. LENIS]. adjectiv lin

LIN3, -Ă, lini, -e, adj. 1. Care se mișcă sau se desfășoară în mod egal, fără salturi și treceri bruște (și în ritm moderat); domol, liniștit, potolit. 2. (Despre drumuri, pante etc.) Cu înclinație mică, ușor de urcat sau de străbătut. ♦ (Rar; despre suprafețe) Neted. 3. (Despre sunete) Lipsit de intensitate; blând, potolit. ♦ (Poetic; despre lumină) Cu o strălucire domoală, blândă, odihnitoare. 4. Calm, liniștit. – Lat. lenus, -a (= lenis). adjectiv lin

LIN- v. lino-. substantiv neutru lin

lin (-nuri), s. n. – Teasc, călcătoare. Ngr. ληνός (Tiktin; Conev 38; Candrea; Gáldi 206), cf. bg. lin. Der. directă din gr. (Roesler 571; Diculescu, Elementele, 460) nu este posibilă. substantiv neutru lin

2) lin n., pl. urĭ (ngr. linós, id., de unde și bg. lin; vgr. lenós, de unde și lat. lênis, id.). Călcător, jgheabu în care se calcă (se storc) struguriĭ (azĭ înlocuit pin [!] teasc). V. corită. substantiv neutru lin

lin n. teasc de vie pentru storsul strugurilor. [Gr. mod. LINÓS]. substantiv neutru lin

Lin = Linus. temporar lin

3) lin n. fără pl. (d. lin 4). Vechĭ. Rar. Liniște. temporar lin

lin1 adj. m., pl. lini; f. línă, pl. líne temporar lin

1) lin m. (vsl. linŭ, rus. bg. lin). Un pește cu solzĭ micĭ (cyprinus tinca saŭ tinca vulgáris) care trăĭește pin [!] nomolu [!] rîurilor și bălților. temporar lin

lin2 (pește) s. m., pl. lini temporar lin

lin3 (vas) s. n., pl. línuri temporar lin

lin m. pește de apă dulce din genul crapului (Cyprinus tinea). [Slav. LINĬ]. temporar lin

LIN1, lini, s. m. Pește cu solzi mărunți, cu corpul gros, acoperit de mucus, care trăiește prin bălți cu apă limpede și nu prea adâncă (Tinca tinca). – Din bg. lin. temporar lin

LIN2, linuri, s. n. 1. Vas de lemn, de tablă sau de beton în formă de jgheab, în care se adună și se storc strugurii. 2. Vas de lemn, de tablă sau de beton în care se pune la fermentat materia primă folosită la fabricarea berii, a spirtului etc.; vas, cadă de doage unde se pun la fermentat prunele din care se face țuică. – Din ngr. linós. temporar lin

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului lin

lin   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lin linul li lina
plural lini linii line linele
genitiv-dativ singular lin linului line linei
plural lini linilor line linelor
lin   adjectiv nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lin linul
plural linuri linurile
genitiv-dativ singular lin linului
plural linuri linurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z