límpede adj. (lat. lĭmpĭdus, a. î.; sard. l. limpiu, sp. limpio. V. lichid). Absolut pur și transparent: apă (vin, ceaĭ) limpede. Maĭ rar. Senin: cer limpede. Fig. Ușor de înțeles, clar, lămurit: vorbă, stil limpede. Inteligent, luminat: minte, cap limpede. Adv. În mod limpede: a vorbi limpede. Categoric: ĭ-am declarat limpede. adjectivlimpede
limpede a. și adv. 1. curat și străvăzător: apă limpede; 2. senin: cer limpede; 3. deschis, luminos: cap limpede, idei limpezi; 4. deslușit: i-am spus limpede. [Lat. LIMPIDUS]. adjectivlimpede
límpede adj. – Clar, curat. – Mr. limbid, limbit. Lat. lĭmpĭdus (Pușcariu 972; Candrea-Dens., 987; REW 5056; cf. sard. limpiu, sp. limpio, lindo. – Der. limpejor, adj. (aproape limpede); limpezi, vb. (a face clar, curat; a purifica; a depura; a clarifica, a lămuri; a spăla a doua oară cu apă curată); limpezeală, s. f. (clarificare; purificare; clăteală); limpeziciune, s. f. (limpezire, claritate); limpezie (înv., puritate, claritate); limpezime, s. f. (puritate, claritate, curățenie); limpeziș, s. n. (seninătate, lumină); limpezitor, adj. (purificator); limpeziu, adj. (senin, transparent); limpiditate, s. f. (limpezime), din fr. limpidité. adjectivlimpede
LÍMPEDE, limpezi, adj. 1. (Despre lichide) Curat și străveziu, transparent, clar. ♦ Fig. (Despre suflet, conștiință etc.) Cinstit, onest, curat. 2. (Despre cer, timp, atmosferă) Senin, lipsit de nori, de ceață; luminos. 3. (Despre ochi, privire) Pur; luminos. 4. (Despre sunete; p. ext. despre glas) Care răsună distinct; clar, deslușit. 5. (Despre minte, spirit; p. ext. despre oameni) Care vede, înțelege și expune lucrurile în mod lămurit, deslușit; lucid. 6. (Despre idei sau felul de exprimare al cuiva) Ușor de înțeles, clar, lămurit, deslușit; explicit. ♦ (Despre fapte, afirmații etc.) Neîndoios, sigur, evident. – Lat. limpidus. adjectivlimpede
limpezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. limpezésc, imperf. 3 sg. limpezeá; conj. prez. 3 să limpezeáscă verb tranzitivlimpezi
limpezì v. a (se) face limpede: 1. a. curăța: a limpezi paharele; 2. a deșerta: când se mai limpezia locul de dușmani BĂLC.; 3. a însenina: cerul s-a limpezit; 4. fig. a se desluși: situațiunea-i nu s’a limpezit. verb tranzitivlimpezì
LIMPEZÍ, limpezesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face sau a deveni limpede, transparent, a (se) curăța de impurități. ♦ Tranz. A clăti cu apă (rece) limpede ceea ce fusese spălat cu săpun, leșie etc. 2. Refl. (Despre cer, timp, atmosferă) A deveni (mai) senin; a se lumina, a se însenina. ◊ Expr. A se limpezi la minte = a se calma, a se liniști. 3. Refl. (Despre ochi) A deveni limpede, clar, curat. 4. Refl. (Despre lucruri care se află la mare distanță) A apărea mai distinct. 5. Refl. (Despre voce, glas) A se face limpede, deslușit, a răsuna distinct. 6. Tranz. și refl. A (se) clarifica, a (se) desluși, a (se) lămuri. – Din limpede. verb tranzitivlimpezi
limpezésc v. tr. (d. limpede; lat. limpido, -áre). Fac limpede: a limpezi apa. Fig. Curăț, spăl bine: a limpezi paharele, rufele. Deșert, curăț, liberez, răcoresc: a limpezi situațiunea. V. refl. Devin limpede: apa s´a limpezit. Devin senin: ceru s´a limpezit. Devin liber, mă curăț: cîmpu s´a limpezit de dușmanĭ. Mă lămuresc: situațiunea s´a limpezit. verb tranzitivlimpezesc
limpezi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)limpezi | limpezire | limpezit | limpezind | singular | plural | ||
limpezind | limpeziți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | limpezesc | (să)limpezesc | limpezeam | limpezii | limpezisem | |
a II-a (tu) | limpezești | (să)limpezești | limpezeai | limpeziși | limpeziseși | ||
a III-a (el, ea) | limpezește | (să)limpezeai | limpezea | limpezi | limpezise | ||
plural | I (noi) | limpezim | (să)limpezim | limpezeam | limpezirăm | limpeziserăm | |
a II-a (voi) | limpeziți | (să)limpeziți | limpezeați | limpezirăți | limpeziserăți | ||
a III-a (ei, ele) | limpezesc | (să)limpezească | limpezeau | limpeziră | limpeziseră |