reduceri si promotii 2018
Definitie limita - ce inseamna limita - Dex Online
Alege sensul dorit: limita - substantiv feminin limita - verb tranzitiv

limita definitie

LÍMITĂ s.f. 1. Ceea ce mărginește ceva; hotar; margine. ♦ Cel mai înalt sau cel mai profund ton pe care-l poate emite o voce sau un instrument. 2. (Mat.) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 3. (Fig.) Punct până la care pot ajunge posibilitățile cuiva. [< fr., it. limite, cf. lat. limes – margine]. substantiv feminin limită

límită s. f., g.-d. art. límitei; pl. límite substantiv feminin limită

limită f. 1. linie de separațiune: limitele orașului; 2. fig. margine: libertatea are limitele ei. substantiv feminin limită

*límită f., pl. e (lat. limes, limitis m.; fr. limite f.). Hotar, graniță, margine, frontieră, fruntarie: limitele uneĭ țărĭ, uneĭ moșiĭ, uneĭ călătoriĭ, (fig.) ale uneĭ acțiunĭ. Mat. Mărime de care alta se poate apropia indefinit fără s´o ajungă vre-o dată: cercu e limita superioară a perimetrelor poligoanelor înscrise. V. asimptotă. substantiv feminin limită

LIMÍTĂ, limite, s. f. 1. Punct extrem, margine (a unei suprafețe, a unui obiect etc.); capăt. ♦ Tonul cel mai înalt sau cel mai profund pe care îl poate emite o voce sau un instrument. ♦ (Mat.) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 2. (În sintagma) Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat, al unei provincii, al unei regiuni etc.; graniță, hotar. Limită silabică = locul unde se termină o silabă și începe alta în fluxul vorbirii. 3. Fig. Punct până la care pot ajunge posibilitățile, facultățile intelectuale, mijloacele etc. cuiva. ◊ Limită de vârstă = vârsta până la care cineva poate ocupa în mod legal o funcție publică. – Din fr. limite, lat. limes, -itis. substantiv feminin limită

!situáție-límită (-tu-a-ți-e) s. f., art. situáția-límită (-ți-a), g.-d. art. situáției-límită; pl. situáții-límită substantiv feminin situație-limită

LIMITÁ vb. I. tr., refl. A (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrânge. [< fr. limiter, it., lat. limitare]. verb tranzitiv limita

limitá (a ~) vb., ind. prez. 3 limiteáză verb tranzitiv limita

limità v. a fixa, a stabili limitele. verb tranzitiv limità

LIMITÁ, limitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) fixa între anumite limite sau granițe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi. – Din fr. limiter, lat. limitare. verb tranzitiv limita

*limitéz v. tr. (lat. limito, -áre). Hotărăsc, fixez hotarele unuĭ teritoriŭ. Fig. Restrîng, fixez punctu pînă unde poate merge o acțiune: a limita puterile, autorizațiunea cuĭva, cheltuĭelile. V. refl. Mă mărginesc, îs vecin: moșia luĭ se limitează cu a ta. verb tranzitiv limitez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului limita

limita   substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) limita limitare limitat limitând singular plural
limitând limitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) limitez (să) limitez limitam limitai limitasem
a II-a (tu) limitezi (să) limitezi limitai limitași limitaseși
a III-a (el, ea) limitea (să) limitai limita limită limitase
plural I (noi) limităm (să) limităm limitam limitarăm limitaserăm
a II-a (voi) limitați (să) limitați limitați limitarăți limitaserăți
a III-a (ei, ele) limitea (să) limiteze limitau limita limitaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z