limbariță definitie

limbáriță f., pl. e (d. limbă). Limba broașteĭ, patlagină de apă (alisma plantágo). substantiv feminin limbariță

limbáriță, -e, s.f. – (bot.) Plantă cu tulpină dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede; pătlagină de apă (Alismo plantago-aquatica). „Frundză mare, crește laolaltă grămadă și o mănâncă tot felul de marhă” (Papahagi 1925). – Din limbă (< lat. lingua) + -riță. substantiv feminin limbariță

limbáriță (fam.) s. f., g.-d. art. limbáriței; pl. limbárițe substantiv feminin limbariță

limbariță f. 1. bășică sub limbă; 2. plantă acvatică cu flori mici, albe sau trandafirii (Alisma plantago). substantiv feminin limbariță

LIMBÁRIȚĂ, limbarițe, s. f. 1. Plantă cu tulpina dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede (Alisma plantago-aquatica). 2. Fig. (Fam.) Tendință, înclinație de a vorbi mult (și fără rost), de a flecări, de a trăncăni. – Limbă + suf. -ariță. substantiv feminin limbariță

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului limbariță

limbariță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limbariță limbarița
plural limbarițe limbarițele
genitiv-dativ singular limbarițe limbariței
plural limbarițe limbarițelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z