LIMBÁJ s.n.1. Procesul de exprimare, de comunicare a ideilor și a sentimentelor prin mijlocirea limbii. ♦ Sistem de semne servind pentru comunicarea informațiilor. ◊ Limbaj formalizat = limbaj artificial, alcătuit dintr-un sistem de semne convenționale. 2. Limbă. ♦ Mod de exprimare. ◊ Limbaj artistic = modalitate de comunicare specifică artei. ♦ (Fig.) Orice mijloc de exprimare a ideilor, a sentimentelor. [Pl. -je, -juri, var. limbagiu s.n. / cf. it. linguaggio, fr. langage]. substantiv neutrulimbaj
*limbáj1 n., pl. e (d. limbă după fr. langage). Graĭ, limbă, vorbire, întrebuințarea vorbeĭ p. a exprima ideile. Orĭce mijloc de a exprima cugetarea orĭ sentimentu. Stil: limbaj figurat, naiv. Mod particular de a vorbi după starea saŭ profesiunea sa: limbaju marinarilor, studenților. Voce, strigăt, cîntec de animal. V. argot. substantiv neutrulimbaj
limbáj s. n., pl. limbáje substantiv neutrulimbaj
LIMBÁJ, limbaje, s. n. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprimă gândurile, sentimentele și dorințele; limbă, grai. 2. Limba unei comunități umane istoricește constituita. 3. Mod specific de exprimare a sentimentelor și a gândurilor în cadrul limbii comune sau naționale. ◊ Limbaj comun = a) fel de a se exprima simplu, nepretențios; limbă obișnuită; b) mijloc, bază de înțelegere. ♦ Sistem de semne, socialmente codificate, care nu fac apel la cuvinte sau la scriere. Limbajul surdo-muților. ♦ Fig. Mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor prin culoare, sunete muzicale etc. 4. Mod de folosire a unei limbi, în special a lexicului, specific anumitor profesii, grupuri sociale etc. 5. (Inform.) Sistem de caractere și simboluri folosit în programare. [Pl. și: limbajuri] – Limbă + suf. -aj (după fr. langage). substantiv neutrulimbaj
limbaj substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | limbaj | limbajul |
plural | limbajuri | limbajurile | |
genitiv-dativ | singular | limbaj | limbajului |
plural | limbajuri | limbajurilor |