limbaj definitie

LIMBÁJ s.n.1. Procesul de exprimare, de comunicare a ideilor și a sentimentelor prin mijlocirea limbii. ♦ Sistem de semne servind pentru comunicarea informațiilor. ◊ Limbaj formalizat = limbaj artificial, alcătuit dintr-un sistem de semne convenționale. 2. Limbă. ♦ Mod de exprimare. ◊ Limbaj artistic = modalitate de comunicare specifică artei. ♦ (Fig.) Orice mijloc de exprimare a ideilor, a sentimentelor. [Pl. -je, -juri, var. limbagiu s.n. / cf. it. linguaggio, fr. langage]. substantiv neutrulimbaj

*limbáj¹ n., pl. e (d. limbă după fr. langage). Graĭ, limbă, vorbire, întrebuințarea vorbeĭ p. a exprima ideile. Orĭce mijloc de a exprima cugetarea orĭ sentimentu. Stil: limbaj figurat, naiv. Mod particular de a vorbi după starea saŭ profesiunea sa: limbaju marinarilor, studenților. Voce, strigăt, cîntec de animal. V. argot. substantiv neutrulimbaj

limbáj s. n., pl. limbáje substantiv neutrulimbaj

limbaj n. limbă vorbită sau scrisă (= fr. langage). substantiv neutrulimbaj

LIMBÁJ, limbaje, s. n. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprimă gândurile, sentimentele și dorințele; limbă, grai. 2. Limba unei comunități umane istoricește constituita. 3. Mod specific de exprimare a sentimentelor și a gândurilor în cadrul limbii comune sau naționale. ◊ Limbaj comun = a) fel de a se exprima simplu, nepretențios; limbă obișnuită; b) mijloc, bază de înțelegere. ♦ Sistem de semne, socialmente codificate, care nu fac apel la cuvinte sau la scriere. Limbajul surdo-muților. ♦ Fig. Mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor prin culoare, sunete muzicale etc. 4. Mod de folosire a unei limbi, în special a lexicului, specific anumitor profesii, grupuri sociale etc. 5. (Inform.) Sistem de caractere și simboluri folosit în programare. [Pl. și: limbajuri] – Limbă + suf. -aj (după fr. langage). substantiv neutrulimbaj