liliac definitie

credit rapid online ifn

liliác (liliéci), s. m. – Animal. – Mr. lelic. Sl. lilikŭ „cufundar” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 337; Cihac, II, 171; Tiktin), cf. sb. ljiljak „liliac”, rut. lilik „liliac”. Înrudirea acestor cuvinte cu ceh., rus. lelek „varietate de rîndunele”, sb. lelek „barză”, bg. lilek „barză”, ngr. λέλέϰας „barză”, alb. ljeljek „barză”, încă admisă în general, ar putea fi iluzorie; e vorba probabil de cuvinte der. din tc. leylek „barză” (Lokotsch 1294), independent de cuvintele anterioare. Din rom. se pare că provine mag. liliák (Edelspacher 18). substantiv masculinliliac

1) liliác m., pl. iecĭ (vsl. liliĭakŭ, lilikŭ, bodîrlăŭ; sîrb. lelek, barză, ljiljak, liliac [animal]; bg. láĭlek, lílek, ngr. leléki, leĭléki și lélekas, barză, alb. lĭelĭék, barză, d. turc. leklek și leĭlek, care vine d. ar. laklak, barză). Un animal chiropter care seamănă a șoarice [!], zboară noaptea și locuĭește pin [!] zidurĭ vechĭ și stîncĭ (vesperilio). substantiv masculinliliac

credit rapid online ifn

liliác (-li-ac) s. m., pl. liliéci substantiv masculinliliac

liliác (-íeci), s. m. – Plantă cu flori mov (Syringa vulgaris). – Mr. lilic, megl. liliac. Tc. (arab.) leylak, din per. lilach „culoare violet” (Eguilaz 439; Roesler 597; Șeineanu, II, 246; Conev 49), cf. ngr. λειλάϰι, bg. liljak, pol. lilak, mag., sp. lila, it. lillà, fr. lilas. Fonetismul arată că forma cuvîntului rom. s-a confundat cu liliac (animalul). – Der. liliachiu, adj. (violet), lulachi, adj. (rar, violet), din ngr. λουλάι. substantiv masculinliliac

2) liliác m., pl. ĭecĭ (turc. ar. leĭlak, d. pers. lîlang, indigo; ngr. leĭl+aki, alb. lĭailĭa, bg. lilĕak, pol. lilak, ung. lile, it. lillà, fr. lilas, sp. lila și lilac, pg. lilaz. V. lulachĭ). Un copăcel oleaceŭ originar din Persia și care face florĭ micĭ violete, roșiatice saŭ albe cu miros plăcut și așezate în formă de strugurĭ (syringa vulgaris). – În Trans. ĭorgovan, scrinte și alt-fel. substantiv masculinliliac

liliac m. pasăre de noapte, asemenea unui șoarece, cu aripi lipsite de pene (Vespertilio): ca liliecii nopții ce fug de ziuă mare Al. [Serb. LILĬAK]. substantiv masculinliliac

liliac a. arbust ce înflorește printre cei dintâi primăvara și poartă floricele albastru-roșcate sau albe în buchete foarte mirositoare (Syringa). [Turc. LILAK]. substantiv masculinliliac

LILIÁC1, lilieci, s. m. Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori plăcut mirositoare, albe sau colorate în diferite nuanțe de violet sau albastru-violet, crescute în formă de buchete, cultivat ca plantă ornamentală; iorgovan, mălin (Syringa vulgaris). ♦ Floarea acestui arbust. [Pr.: -li-ac] – Din tc. leylâk. Cf. bg. liuleak. substantiv masculinliliac

LILIÁC2, lilieci, s. m. Animal mamifer insectivor, asemănător cu șoarecele, cu aripi adaptate la zbor, formate dintr-o membrană care leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada, și care trăiește prin locuri întunecoase, de unde iese numai noaptea (Plecotus auritus și Nyctalus noctula). [Pr.: -li-ac] – Din bg. liljak. substantiv masculinliliac

liliác-de-múnte (plantă) (-li-ac) s. m., pl. liliéci-de-múnte substantiv masculinliliac-de-munte

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluililiac

liliac  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular liliac liliacul
plural lilieci liliecii
genitiv-dativ singular liliac liliacului
plural lilieci liliecilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z