licuríci (licuríci), s. m. – 1. Insectă (Lampyris noctiluca). – 2. (Arg.) Lanternă, lampă de buzunar. – Mr. licuriciu. Probabil der. din licuri (în loc de licări), cf. Tiktin; Pascu, I, 111; Candrea. După Diculescu, Elementele, 489, dintr-un gr. *λυϰουρίϰιου, der. doric din gr. λυϰουρίς. substantiv masculinlicurici
licurícĭ m., pl. tot așa (d. licuresc, licăresc). Un fel de gîndac care strălucește la întuneric (lampyris splendidula). substantiv masculinlicuricĭ
licuríci s. m., pl. licuríci substantiv masculinlicurici
LICURÍCI, licurici, s. m. Insectă din ordinul coleopterelor, care are pe ultimele segmente abdominale niște organe care emit lumină fosforescentă (Lampyris noctiluca). – Licuri + suf. -ici. substantiv masculinlicurici
licuriciu m. 1. evaporațiune focoasă prin locurile băltoase; 2. insectă lucitoare la întuneric (Lampyris noctiluca): licuricii se văd în nopțile de vară. substantiv masculinlicuriciu
a avea licurici expr. (er.) a se excita substantiv masculinaavealicurici
licurici substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | licurici | licuriciul |
plural | licurici | licuricii | |
genitiv-dativ | singular | licurici | licuriciului |
plural | licurici | licuricilor |