lichior definitie

LICHIÓR s.n. Băutură făcută din alcool, sirop și diferite esențe aromate. [Pron. li-chior, scris și liqueur, licheur. / < fr. liqueur]. substantiv neutrulichior

lichiór (lichióruri), s. n. – Băutură alcoolică dulce. Fr. liqueur. E dublet al lui licoare, s. f. (lichid), introdus artificial de literatura romantică, din it. liquore. Se scrie uneori cu ortografie greșită licheur. substantiv neutrulichior

*lichĭór n., pl. urĭ (fr. liqueur, lat. liquor, licoare). Rachiŭ de calitate superioară, vutcă. – Maĭ corect ar fi licór, pl. urĭ, ca´n această poezie de mahala: Din tranvaĭ [!] cu ĭa scobor, Mă duc la cofetărie, O´nghețată și-un licor, Îĭ ofer cu voĭoșie. (Mica Poesie, 15, Bucureștĭ, 1887, Steinberg, c. Rahoveĭ, 10). substantiv neutrulichĭor

lichiór (-chior) s. n., (sorturi, porții) pl. lichióruri substantiv neutrulichior

LICHIÓR, lichioruri, s. n. Băutură alcoolică preparată din spirt, sirop de zahăr și esențe aromatice. – Din fr. liqueur. substantiv neutrulichior