liceu definitie

LICÉU s.n. 1. Grădină din Atena, unde Aristotel preda filozofia sa. 2. Școală medie de cultură generală; școală secundară. [< fr. lycée, cf. gr. lykeion]. substantiv neutruliceu

licéu (licée), s. n. – Colegiu, gimnaziu. – Mr. lichiu. Fr. lycée (mr. din ngr. λύϰειον). – Der. liceal, adj. (secundar); licean, s. m. (elev de liceu). substantiv neutruliceu

*licéŭ n., pl. ee, maĭ exact eĭe (lat. Lycéum și Lycium, d. vgr. Lýkeion, unu din cele treĭ gimnaziĭ din Atena, aproape de templu luĭ Apóline Lýkeios [unde preda Aristotele], adică „distrugătoru de lupĭ”, d. lýkos, lup). Școală secundară cu 7-9 clase (după țărĭ) care prepară maĭ ales p. intrarea în universitate. (În multe țărĭ e tot una cu gimnaziu). substantiv neutruliceŭ

licéu s. n., art. licéul; pl. licée substantiv neutruliceu

liceu n. 1. la Grecii antici: loc de exercițiu situat afară din Atena și plantat cu arbori, unde Aristotele preda filozofia sa; 2. azi, școală secundară cu șapte sau opt clase sub direcțiunea Statului: liceu clasic, modern, real. substantiv neutruliceu

LICÉU, licee, s. n. Ciclu de învățământ urmând ciclului gimnazial în care se predau cunoștințele necesare continuării studiilor în învățământul superior sau diverse specialități pentru pregătirea cadrelor medii. – Din fr. lycée, lat. lyceum. substantiv neutruliceu

din spate liceu, din față muzeu expr. pe jumătate admirativă și pe jumătate peiorativă, expresia este folosită pentru descrierea unei femei care se apropie de senectute, dar care are un trup bine conservat și, privită din spate, pare mai tânără decât este în realitate. substantiv neutrudinspateliceu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiliceu

liceu  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular liceu liceul
plural licee liceele
genitiv-dativ singular liceu liceului
plural licee liceelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z