LIBRÁR s.m. Vânzător de cărți; (p. ext.) vânzător într-o librărie. [Cf. fr. libraire, lat. librarius]. substantiv masculin librar
librár (librári), s. m. – Vînzător cu cărți. Fr. libraire, cu adaptarea suf. – Der. librărie, s. f. (magazin de cărți), din fr. librairie; librăreasă, s. f. (proprietăreasa unei librării). substantiv masculin librar
*librár m. (lat. librarius, d. liber, carte). Vînzător de cărțĭ (maĭ ales noĭ) în prăvălia luĭ. V. anticar. substantiv masculin librar
librár (li-brar) s. n., pl. librári substantiv masculin librar
librar m. cel ce vinde cărți. substantiv masculin librar
LIBRÁR, librari, s. m. Proprietar al unei librării; negustor de cărți; p. ext. vânzător într-o librărie. ♦ (înv.) Editor. – Din fr. libraire, lat. librarius. substantiv masculin librar
| librar substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | librar | librarul |
| plural | librari | librarii | |
| genitiv-dativ | singular | librar | librarului |
| plural | librari | librarilor | |