libera definitie

LÍBER s.n. Strat de țesut fibros prin care circulă seva la plantele vasculare. ♦ Fibre extrase din scoarța unor arbori. [< fr. liber. cf. lat. liber – scoarță de arbori]. adjectivliber

a pune (pe cineva) pe liber / pe verde expr. a concedia (pe cineva). adjectivapune

LÍBER, -Ă adj. 1. Slobod; independent. 2. Care nu este supus nici unei restricții. 3. Neocupat, gol. 4. Degajat, natural. 5. (Despre gesturi, purtări, cuvinte etc.) Necuviincios, grosolan. [< lat. liber, cf. fr. libre]. adjectivliber

liber, liberi s. m. (deț.) deținut nerecidivist, condamnat pentru un delict mai puțin grav, care este desemnat să supravegheze un infractor periculos. adjectivliber

líber (líberă), adj. – Slobod. Lat. liber (sec. XIX). – Der. libera, vb., din fr. (é)libérer; liberal, adj.; liberalism, s. n.; liberalitate, s. f.; liberator, adj.; libertate, s. f., toate din fr.; liber-schimbist, s. m. (partizan al libertății de schimb), după fr. libre échange. Cf. I. Guția, Libera, cu derivatele sale, Bul. Bibl. române Freiburg, II, 7-20. adjectivliber

Liber, în mitologia romană, denumire purtată de zeul Bacchus. adjectivliber

1) *líber n., pl. e saŭ urĭ (lat. liber, pelița [!] dintre trunchĭu arboreluĭ și scoarță și care maĭ pe urmă, fiind-că pe ĭa [!] se scria în vechime, a ajuns să însemne „carte”. V. lăor și librar). Bot. Pelița dintre scoarță și trunchĭ. adjectivliber

líber² (țesut vegetal) s. n., pl. líbere adjectivliber

LÍBER², -Ă, liberi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se bucură de libertate, de independență individuală și cetățenească, care are drepturi politice și cetățenești depline. ♦ (Despre popoare, state, orașe) Independent, neatâmat, nesupus (unei puteri străine), autonom. 2. (Despre oameni) Care are posibilitatea de a acționa după voința sa, de a face sau de a nu face ceva; care nu este supus niciunei constrângeri; slobod. ◊ Liber-arbitru = capacitate a unei persoane de a se detașa de orice constrângere interioară și de a alege un curs al acțiunii din mai multe variante posibile. 3. (Despre acțiuni) Care nu este supus unei restricții cu caracter arbitrar. ◊ Traducere liberă = traducere care redă conținutul originalului în formele proprii limbii în care se traduce, fără să respecte riguros forma originalului. Versuri libere = rânduri de poezie neprozodică, în care normele prozodice, dacă apar, sunt aplicate necanonic, după dorința autorului. Intrare liberă = intrare fără plată într-o sală de spectacol, pe un stadion etc. Lovitură liberă = (la unele jocuri sportive cu mingea) lovitură acordată unei echipe drept compensație pentru o infracțiune sau o greșeală comisă de echipa adversă. Profesie liberă = profesie exercitată de o persoană pe cont propriu (fără să fie angajată permanent într-o instituție sau întreprindere). ◊ Compus: s. m. și f. liber-profesionist = persoană care exercită o profesie fără a fi angajat pe baza unui contract de muncă; liber-cugetător = persoană care promovează o atitudine independentă față de orice tradiție și autoritate, cu deosebire religioasă. 4. (Despre timp) De care se poate dispune la bunul-plac, care este în afara obligațiilor (profesionale). ◊ Expr. (Substantivat) A avea liber = a se afla în afara obligațiilor (mai ales profesionale) pe o perioadă de timp; a fi scutit pentru un timp oarecare de obligațiile (profesionale) pe care le are în mod obișnuit, a putea dispune de timpul său. 5. (Despre bănci, scaune, locuințe etc.) Care nu este ocupat, gol; neînchiriat. 6. (Despre oameni) Care nu are obligații față de alții; neangajat, disponibil. 7. Care este lipsit de artificialitate, natural, degajat, armonios, ușor. ◊ Expr. (Adverbial) A vorbi liber = a) a ține un discurs, o prelegere etc. fără a citi un text; b) a fi sincer, a spune deschis ceea ce gândește; c) a vorbi fără perdea, obscen. (A vedea) cu ochii liberi = (a vedea) fără ajutorul unui instrument optic. Desen liber = desen artistic efectuat fără ajutorul vreunui instrument tehnic. 8. (în loc. adv.) în aer liber = în plin aer, în mijlocul naturii. Sub cerul liber = afară, într-un loc descoperit. – Din fr. libre, lat. liber. adjectivliber

2) *líber, -ă adj. (lat. liber). Slobod, care are puterea de a lucra, de a se odihni saŭ de a se mișca după plac: omu e născut liber. Care are libertate politică, nesupus străinilor saŭ tiranilor: țară liberă. Neîmpedecat [!], fără restricțiunĭ: comerciŭ liber. Independent, fără obligațiunĭ: a fi liber ca aeru. Lipsit de: aer liber de colb, om liber de grijĭ. Neînchis, necaptiv: acest deținut va fi liber mîne [!]. Neîncurcat, nejenat: mă simt liber în casa mea. Care nu e ocupat saŭ n´are ocupațiune: loc liber, trăsură liberă, birjar liber. Care vorbește saŭ se poartă fără sfiĭală, fără cuviință: om prea liber. Licențios, care e a unuĭ om prea liber: vorbe, cîntece prea libere; caracter prea liber. Liber cugetător, acela care cugetă cum îĭ place în materie de religiune. Liberă cugetare, opiniunea liberuluĭ cugetător. Liber-schimb, libertatea de a schimba, de a face comerciŭ fără vamă saŭ alte proibițiunĭ [!]: Anglia a tras mare folos din liberu schimb. (V. protecționizm). Liber-schimbist, partizan al liberuluĭ schimb (V. protecționist). Traducere liberă, nu cuvînt cu cuvînt, ci maĭ depărtată de original. Versurĭ libere, de diferite măsurĭ. A avea cîmp liber, a avea libertatea de a face un lucru. A avea inima liberă, a nu fi înamorat de nimenĭ. A avea stomahu [!] liber, a nu fi constipat. Adv. În mod liber: a te mișca liber. adjectivliber

líber¹ adj. m., pl. líberi; f. líberă, pl. líbere adjectivliber

liber a. 1. slobod, care poate dispune de persoana sa; 2. care are puterea de a face ce vrea: omul e născut liber; 3. care nu e captiv: liber ca aerul; 4. care se bucură de libertatea politică: popor liber; 5. care nu e oprit, împiedecat: comerț liber, cameră liberă; 6. care nu e ocupat; loc liber; 7. care nu se jenează, care vorbește sau lucrează cu francheță; 8. prea familiar, puțin convenabil; vorbe prea libere; liberă cugetare, dreptul de a cugeta cu o independență absolută; traducere liberă, care nu e literală; versuri libere, de diferite măsuri. V. arbitru. adjectivliber

LÍBER¹, libere, s. n. Complex de vase din țesutul plantelor prin care circulă seva elaborată; parte a scoarței plantelor lemnoase care cuprinde aceste vase și în care se află țesuturile de nutriție, de susținere etc. ♦ (Cu sens colectiv) Fibre extrase din scoarța unor arbori. – Din fr. libre. adjectivliber

Dionysus, în mitologia greacă, zeul vinului și al viței de vie, denumit (la romani) și Bacchus. Era de asemenea poreclit Bromius, Liber, Lyaeus etc. Dionysus era una dintre cele mai importante divinități cunoscute în vechime și al cărei cult era răspîndit în întreaga lume. El era fiul lui Zeus cu muritoarea Semele, fiica regelui Cadmus și a Harmoniei. Făcea deci parte din cea de-a doua generație de olimpieni. Se spunea că, îndemnată de Hera, Semele l-a rugat pe Zeus să i se arate în toată forța și splendoarea sa zeiască. Zeus îi împlinește ruga: el i se înfățișează ca un nor de foc. Neputînd suporta însă strălucirea acestei priveliști, Semele cade fulgerată și naște, înainte de vreme. Zeus ia copilul și-l adăpostește în propria lui coapsă de unde, la termenul stabilit, se naște viu și nevătămat Dionysus. (De aceea se spunea că Dionysus era zeul „care s-a născut de două ori”). Ca să-și pună la adăpost copilul de gelozia Herei, Zeus îl încredințează regelui Athamas și soției acestuia, Ino, ca să-l crească. În casa lor Dionysus trăiește travestit în haine femeiești pentru a nu fi recunoscut. Hera îi dă totuși de urmă și, drept răzbunare, le ia mințile lui Ino și lui Athamas. Atunci Zeus îl trimite pr Dionysus departe, la Nysa, și-l dă în grija nimfelor de acolo ca să-l crească (v. și Hyades). Cînd s-a făcut mare, Dionysus a început să cutreiere întreaga lume: Aegyptus, Syria, Phrygia, Thracia și, în sfîrșit, India, răspîndind peste tot în drum cultul lui. Pe cei care i-au stat împotrivă i-a pedepsit aspru, fie luîndu-le mințile (ca, de pildă, regelui Lycurgus, lui Pentheus, Agave etc.), fie metamorfozîndu-i în rechini (ca, de exemplu, pe pirații care voiau să-l vîndă ca sclav în drum spre Naxos). În sfîrșit, Dionysus a coborît în Infern ca să caute acolo umbra mamei lui și să-i redea viața. Hades s-a învoit să i-o dea și Dionysus a dus-o pe Semele cu sine în Olympus. El a mai participat la lupta zeilor cu giganții și se spunea că l-ar fi ucis pe Eurytus cu o lovitură de tirs. Este de asemenea cunoscut episodul dragostei dintre Ariadne și zeu, după ce aceasta fusese părăsită de către Theseus (v. și Ariadne). Cultul lui Dionysus era răspîndit în întreaga lume veche. La serbările date în cinstea lui (dionysia sau bacchanalia) participa toată lumea dar, mai ales, femeile. Atunci zeul era sărbătorit în cîntece și dansuri, adesea cu caracter orgiastic. Dionysus era închipuit însoțit de un cortegiu alcătuit din bacchante, sileni, satiri etc. Misterele lui Dionysus s-au celebrat în Italia pînă tîrziu în epoca imperială. adjectivdionysus

plein-air (fr.) [pron. plenér] s. n. adjectivplein-air

pus pe liber / pe verde expr. concediat, dat afară din serviciu. adjectivpuspeliber

*liber-schimb n., pl. urĭ. V. liber. adjectivliberschimb

líber schimb adj. + s. n. adjectivliberschimb

liber-schimb m. libertate de comerț între două națiuni, așa că mărfurile lor intră și ies liber sau cu o vamă mică. adjectivliberschimb

a fi pus pe făraș / pe liber expr. a fi dat afară, a fi concediat. adjectivafipuspefăraș

!líber-arbítru (-bi-tru) s. n., art. líberul-arbítru (dar: liberul său arbitru) adjectivliber-arbitru

a lăsa frâu liber (cuiva) expr. a da (cuiva) libertate de acțiune. adjectivalăsafrâuliber

*liber-schimbíst, -ă s. și adj. Partizan al liberuluĭ schimb: Ricard Cobden fu șefu liber-schimbiștilor, politică liber-schimbistă. adjectivliberschimbist

liber-schimbist m. partizan al liberului-schimb: România a fost până la 1886 liber-schimbistă. adjectivliberschimbist

a lăsa mână liberă (cuiva) expr. a da (cuiva) libertate de acțiune adjectivalăsamânăliberă

líber-cugetătór s. m., pl. líber-cugetătóri adjectivliber-cugetător

líber-schimbísm s. n. adjectivliber-schimbism

líber-schimbíst adj. m., s. m., pl. líber-schimbíști; adj. f. líber-schimbístă, pl. líber-schimbíste adjectivliber-schimbist

líber consimțămấnt adj. + s. n. adjectivliberconsimțământ

*líber-cugetătoáre s. f., g.-d. art. líber-cugetătoárei; pl. líber-cugetătoáre adjectivliber-cugetătoare

líber-profesioníst (-si-o-) s. m., pl. líber-profesioníști adjectivliber-profesionist

líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-pro­fesioníste adjectivliber-profesionistă