reduceri si promotii 2018
Definitie leuci - ce inseamna leuci - Dex Online

leuci definitie

léucă (léuci), s. f. – Fuscel de loitră, parte a carului care se sprijină cu un capăt în osie cu celălalt în loitră. Germ. Leichse, prin intermediul mag. löcs (Cihac, II, 170; Tiktin; Scriban). Forma leucă este o reconstrucție analogică, pornind de la pl. leuci, leoci. Cf. slov. levča, sb. lijevča, bg. levka (acesta din urmă probabil din rom.). – Der. leucaș, adj. (încovoiat, răsucit); leucit, adj. (bătut cu bățul). substantiv feminin leucă

léŭcă (est, Olt. Ml.), leocă (sud) și leoácă (vest), pl. lečĭ, leocĭ (eo și eoa o silabă, ca ceŭcă, cĭoacă) f. (ung. löcs [d. germ. leichse] de unde s´a făcut rom. pl. leocĭ, apoĭ sing. leocă; sîrb. lévča, lijevča, rut. levča, lovç. Bg. levka vine d. rom.). O pĭesă de lemn curbă care unește capătu osiiĭ cu lemnu care sprijină carîmbu. Fig. Om pălit (trăsnit) cu leŭca, om cam nebun. substantiv feminin leŭcă

léucă (leu-) s. f., g.-d. art. léucii; pl. leuci substantiv feminin leucă

leúcă, leuci, s.f. – Partea carului, format dintr-un lemn încovoiat, ce leagă osia de loitră. – Din germ. Leichse, prin intermediul magh. löcs (Cihac, Tiktin, Scriban, cf. DER). substantiv feminin leucă

leucă f. 1. lemnul care susține loitrele carului; 2. fig. lovit (trăsnit) cu leuca, om cu toane, zăpăcit. [Cf. nemț. LEUCHSE]. substantiv feminin leucă

LEÚCĂ, leuci, s. f. Parte a carului formată dintr-un lemn încovoiat, cu un capăt îmbucat în osie și cu celălalt prins de loitră, pentru a o sprijini. ◊ Expr. A fi lovit (sau bătut, pălit, trăsnit) cu leucă (în cap) = a) a fi zăpăcit, prostănac, idiot; b) a fi beat. – Din bg. levka. substantiv feminin leucă

lovit cu leuca expr. (pop.) nebun. substantiv feminin lovitculeuca

LEUCÍ, leucesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate pe cineva. – Din leucă. verb tranzitiv leuci

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului leuci

leuci   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) leuci leucire leucit leucind singular plural
leucind leuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) leucesc (să) leucesc leuceam leucii leucisem
a II-a (tu) leucești (să) leucești leuceai leuciși leuciseși
a III-a (el, ea) leucește (să) leuceai leucea leuci leucise
plural I (noi) leucim (să) leucim leuceam leucirăm leuciserăm
a II-a (voi) leuciți (să) leuciți leuceați leucirăți leuciserăți
a III-a (ei, ele) leucesc (să) leucească leuceau leuci leuciseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z