leu definitie

credit rapid online ifn

leu, lei, s.m. – Mamifer carnivor din familia felidelor (Panthera leo): „Unde meri, ceas rău, / Cu limbă de leu, / Cu cap de zmeu” (Memoria 2001: 54). „Fă-mă, Doamne, ce mi-i fa, / Pasăre să pot zbura. / Fă-mă pana leului / Pă marginea tăului (Calendar 1980: 74). Blazonul fam. Dunca de Maramureș, descendentă a voievodului Ioan, era reprezentată printr-un leu (Caia 2002: 30). – Lat. leo. substantiv masculinleu

leu s. m., art. léul; pl. lei, art. léii substantiv masculinleu

credit rapid online ifn

léu (léi), s. m.1. Animal. – 2. Monedă românească. Circula cu acest nume în sec. XVII, cînd valora 120 de bani. Lat. lĕo, împrumut cult, probabil din sec. XVII. Der. nemijlocită din lat. (Pușcariu 968; Pascu, I, 107; Diculescu, Elementele, 427) nu pare posibilă fonetic (lĕo ar fi dat *ieu, ca lĕporemiepure). Nu e sigur, așa cum consideră Diculescu și Scriban, că Lăune ar fi reprezentantul cazului oblic, cf. lăun. Cu atît mai puțin este probabilă der. din sl. livŭ (Conev 56). Sensul al doilea este o traducere din tc. arslanli „leu” și „piastru” (Tiktin). – Der. leoaie, s. f. (înv., leona) pe care Pușcariu 966 îl derivă din lat. *lĕonia, este tot echivocă; leoaică, s. f.; leiță, s. f. (înv., leoaică). – Din rom. pare să provină rut. lew (Miklosich, Wander., 17). substantiv masculinleu

leŭ m. (lat. lĕo, de unde trebuĭa să se facă *ĭeŭ, dar, supt [!] infl. ac. leonem, păstrat în rom. Lăune, nume geogr. în Arg. și Olt. s´a făcut leŭ; it. leone și lione, pv. leo, fr. lion, sp. león, pg. leâo. După alțiĭ, leŭ ar veni din ngr. léon, de unde, pin [!] latină, apoĭ gotică, vine vsl. livŭ și bg. lev). Cel maĭ puternic animal felin, supranumit „regele animalelor”. Fig. Om viteaz. O constelațiune a zodiaculuĭ (luna Iuliŭ). O veche monetă [!] de argint în valoare de 40 de parale, după turc. arslany gurúș, piastru saŭ groș pe care era reprezentat un leŭ, bătut întîĭa oară de Soliman II († 1566) și imitat după taleru olandez leeuwendaalder, germ. löwentaler), pe care era reprezentat un leŭ încălecat de un cavaler. (De la 1867 a devenit unitatea monetară românească, ĭar numele de leŭ noŭ s´a dat greșit franculuĭ, după cum ar fi greșit cot orĭ cot noŭ îld. metru. Leŭ de mare, otarie. Leu furnicilor, un fel de insect [!] nevropter care se nutrește cu larve de furnicĭ. – Leu (animalu) are în prejuru [!] gîtuluĭ o coamă (pe cînd leoaĭca n´are), păr galben și coada terminată c´un canaf. Trăĭește maĭ mult singuratic pin [!] toată Africa și sudu Asiiĭ pînă pin India și e de o putere și de o agerime ca și a tigruluĭ. Atacă maĭ mult vitele și rar oameniĭ. Mugetu luĭ e teribil și se aude foarte departe, Astăzĭ, din cauza vînătoriĭ pe care ĭ-o fac oameniĭ, devine tot maĭ rar. V. leonin. substantiv masculinleŭ

leu m. 1. cel mai mare dintre cuadrupedele carnivore, puternic și îndrăzneț («regele animalelor”), locuiește mai ales în Africa; 2. al cincelea semn al zodiacului; 3. fig. om foarte viteaz: leul dela Călugăreni, Mihaiu-Viteazul. [Lat. LEO]. substantiv masculinleu

leu m. 1. (vechiu) monedă de argint în valoare de 40 parale; 2. (nou) francul de astăzi. [După leul de argint (ARSLANI GURUŠ, piastrul cu leul); bătut pentru întâia oară de Soliman II]. substantiv masculinleu

LEU1, lei, s. m. 1. Mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor, cu corpul acoperit cu blană scurtă de culoare gălbuie și cu o coamă bogată în jurul capului, deosebit de puternic și de vorace, care trăiește în Africa și în Asia Meridională (Panthera leo). ◊ (în basme) Leu-paraleu = leu mare și cu o putere extraordinară; fig. om curajos, viteaz. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare, cea mai valoroasă din împărțeala unui bun și pe care și-o însușește cel mai puternic dintre părtași. ◊ Compuse: leu-de-mare = mamifer carnivor acvatic asemănător cu foca, având o coamă pe gât, piept și omoplat (Otaria byronia); leul-furnicilor = insectă asemănătoare cu libelula, ale cărei larve se hrănesc cu insecte (Myrmeleon formicarius).Fig. Om puternic, viteaz. 2. N. pr. art. Numele unei constelații. ♦ Al cincilea semn zodiacal, între Rac și Fecioară, corespunzând perioadei 22 iulie – 23 august. – Cf. lat. leo. substantiv masculinleu

LEU2, lei, s. m. Unitate bănească oficială a României începând din 1867 și a Republicii Moldova din 1993. – Din leu1 (cu sensul după tc. arslanly). substantiv masculinleu

*otárie f. (fr. otarie, cuv. format la 1810 de Péron d. vgr. otárion, urechĭușă. V. otită). Zool. Un fel de focă cu urechĭ aparente și care trăĭește în oceanu Pacific. (Se numește și leŭ de mare). substantiv masculinotarie

de chichi, de michi, de trei lei ridichi expr. (glum.) v. de chichi. substantiv masculindechichi

de chichi, de-un leu ridichi, de-un leu bomboane și de restul mentosane expr. (glum.) v. de chichi. substantiv masculindechichi

O MIE DE LEI băț, chiftea, o muie de lei, palmă, tonă. substantiv masculinomiedelei

doi de-un leu expr. (adol., peior.) 1. două persoane insignifiante. 2. două persoane cu aceleași defecte. substantiv masculindoideunleu

furnică-leu m. insectă a cării larvă se hrănește cu furnici. substantiv masculinfurnicăleu

leu-paraleu m. 1. leu înfuriat: împăratul vine ca un leu-paraleu CR.; 2. pop. foarte viteaz. [V. paraleu]. substantiv masculinleuparaleu

furnícă-léŭ m. Zool. Fals îld. leu furnicilor. substantiv masculinfurnicăleŭ

!gúra-léului (plantă) (-le-u-) s. f. art., g.-d. art. gúrii-léului substantiv masculingura-leului

leu-de-máre (mamifer) s. m., pl. lei-de-máre substantiv masculinleu-de-mare

leu-paraléu (pop.) s. m., pl. lei-paraléi substantiv masculinleu-paraleu

!léul-furnícilor (insectă) s. m. art., pl. léii-furnícilor substantiv masculinleul-furnicilor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluileu

leu  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular leu leul
plural lei leii
genitiv-dativ singular leu leului
plural lei leilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z